La un moment dat Yoona se așează epuizată pe canapea ,iar eu mă așez lângă ea. Băieții au început să râdă de noi însă s-au oprit în momentul în care amândouă ne-am uitat urât la ei pentru a tăcea.
Atunci se aude o bătaie în ușă ,care pe mine și Yoona ne face să sărim speriate de pe canapea.
-Pot să intru? ,întreabă Jisung ,dat fiind faptul că ușa era deja deschisă.
-Desigur! ,îi răspund eu.
-Apropo ,la mulți ani steluță! ,îmi urează Jisung.
-Mulțumesc! ,merg și îl strâng în brațe.
După ce ne despărțim din îmbrățișare îmi întinde o ramă care avea o poză cu noi doi din seara în care părinții nu m-au primit în casă.
-Dar nu trebuia! ,îi zic eu etalându-mi cel mai drăguț zâmbet posibil.
-Ba da, ești conștientă că te iubesc foarte mult și chiar nu aș putea veni cu mâna goală mai ales de ziua ta ,iar poza asta îmi aduce de momentele noastre frumoase , îmi spune cu un zâmbet dulce pe față. Pot să jur că faci diabet din cauza zâmbetului lui.
-Cred că ar trebui să mergem și după restul ,intervine Tae puțin iritat.
-Dar până nu se uită la cadourile de la mine nu plecăm nicăieri! ,țipă Yoona și trântește ușa. Toți am rămas stupefiați să vedem cât se poate enerva fata asta atunci când nu i se face pe plac.
-Bine, bine ,nu te enerva ,îi zic eu și iau o plasă de culoare violet.
Mă uit în ea iar deasupra erau câteva poze. Unele din Paris ,altele din Londra ,erau câteva de la cabana unde am reîntâlnit-o după mulți ani ,dar și câteva din copilărie.
-Ce drăguțe sunt pozele! ,îi spun Yoonei.
Băieții deja nu mai aveau răbdare să le privesc pe toate ,așa că m-am uitat doar pe deasupra astfel observând pantofi ,haine și parfumuri.
-Yoona, eu tot te bat, îi spun eu cu zâmbetul pe buze.
-O să vă omorâți mai încolo ,acum chiar trebuie să plecăm! ,spune Tae.
Băieții au stabilit ,chiar nu am habar când ,că o să plecăm cu mașinile lui Tae și Jungkook.
Mă urc pe scaunul pasagerului ,iar Tae pe scaunul șoferului ,și am fost mirați să auzim cum ușa din spate se deschide și în mașină intră Yoongi.
-Dar cum de nu mergi cu mașina ta? ,îl întreb eu pe Yoongi.
-O să afli ,îmi răspunde el.
Pornim spre locul de întâlnire ,iar în aproximativ 5 minute ajungem acolo ,unde ne așteptau cei 4 băieți care păreau foarte bucuroși.
Nu cobor bine din mașină că cei 4 sar pe mine.
-La mulți ani pitic! ,strigă ei la unison.
-V-ați amintit? ,îi întreb eu mirată.
-Desigur, doar ești și o să rămâi pe veci prietena noastră ,îmi spune Vernom cu un zâmbet imens.
-Poate devenim și rude ,îmi spune Jimin.
Mă uitam confuză la el. Cum adică să devenim rude? Nu am nici o soră ,sau verișoară ,sau să mai existe înafară de mătușile mele alte fete în familie.
Răspunsul mi l-am primit în momentul în care Yoongi pur și simplu la sărutat pe băiatul cu părul rozaliu.
Eu mă uitam puțin pierdută ,însă restul păreau că știau de ceva vreme ,și că totul devenise foarte normal pentru ei.
-De ce cred că sunt singura de aici care nu știa de toate astea? ,îi întreb arăt spre verișorul meu și Jimin.
Toți au început să râdă ,eu simțindu-mă stânjenită de toată situația.
-Îmi pare rău că nu ți-am zis mai de mult că Jimin este iubitul meu ,îmi spune Yoongi.
-Este bi-.... stai ,ce?! Ai zis că e iubitul tău?! ,întreb eu deja puțin degajată.
-Da, știu îți sună ciudat ,îmi spune Yoongi începând să râdă.
-Măcar mătușa știe de relația voastră? ,îl întreb eu.
-Desigur, a fost de acord ,îmi răspunde Yoongi.
Stau să îmi calculez puțin dacă eu am căzut în cap cât timp am alergat după Yoona și acum am halucinații ,sau ei chiar sunt împreună? Sincer nu aș avea ceva împotrivă, atâta timp cât ei se iubesc.
Ne-am urcat toți în mașini și am fost puțin mirată să văd că Yoongi împreună cu Jimin se urcă în mașina lui Jungkook ,iar în a noastră ceilalți 3 băieți.
-Hee, și ce mai faci? Nu ne-am mai văzut de ceva timp ,mă întreabă I.M.
-Bine, aștept să devin mamă chiar ,îi zic eu.
Cei trei băieți rămân cu gurile căscate.
-Și cine este tatăl ,mă întreabă Sehun încă uimit.
-Ei bine ,Tae este tatăl ,îi răspund.
Băieți erau puțin derutați ,neînțelegând cum de s-a întâmplat așa ceva.
-Oricum, să vă țină! ,ne urează Vernom.
Nu mai spune nimeni nimic ,lăsându-se o liniște deplină ,eu fiind prinsă între ghearele somnului ,adormind cu capul sprijinit de geam.
