Blestemul Sofiei

Capitolul 1. Începutul

  Fumul dens se răspândea prin camera întunecată . Pe canapeaua din mijlocul încăperii stătea trupul suplu și alb al Sofiei care își găsea liniștea cu ajutorul nicotinei . Ochii săi albaștri priveau spre fereastra prin care încercau sa intre câteva raze de soare însă aceasta s-a ridicat și a tras draperiile . Și-a făcut o cafea și s-a așezat pe canapea citind din nou și din nou o scrisoare pe care o primise de ceva vreme . Dintr-o data s a auzit ușa.

Ida : -Sofia m-am întors. Ce naiba? Ce e cu întunericul ăsta.? Și doamne cred ca ai fumat un pachet întreg. S-a întâmplat ceva?

După ce lumina s-a aprins ,  Sofia s-a simțit ca un vampir care arde în luminile soarelui .

Sofia: - Stinge lumina aia ! 

-Pentru numele lui Dumnezeu asta e o casa nu un bârlog . Termina cu depresia asta ridica-te ,ieși afară și ia viața în piept . Înainte sa ieși ,  fa un dus sa nu fuga oamenii de tine.

Sofia era serioasa , nu schita niciun gest și nici nu își privea prietena.

- Oh și cu tine Sofia . Unde naiba a dispărut prietena mea vesela ambițioasă si plina de viață . Ne cunoaștem de 14 ani și niciodată nu te-am văzut așa de rău decât după despărțirea de. .

- Sa nu îi pronunți numele Ida , sa nu faci asta

- De ce? Au trecut  ... 9 ani ? Da cam așa. Treci peste ... ok ?! Au fost niște greșeli ,  erați tineri, pana la urma asta a fost soarta ...

- Soarta nu are nicio legătură cu asta . El .. el a fost de vina ..

Lacrimile mângâiau chipul trist si alb al Sofiei .

- Stii... prietena mea , ce prietena? Sora mea . Locuim împreună de 10 ani și întotdeauna mi-ai fost alături. Ai fost puternica și ai trecut repede peste despărțire atunci. Nu ai mai vorbit despre asta . Dar de o luna ești... ești... Nu ești tu draga mea . Ce s-a întâmplat ?

- M-am pierdut. Și ... și nu știu cum sa mă întorc pe drumul meu. Plus ca am primit scrisoare asta ...

*După ce Ida a citit *

- O , doamne , e minunat .

- Nu , nu e.

- Hai , S ,  o sa-ți revezi toți colegii din liceu inclusiv pe el , dar doamne iartă-mă au trecut atâția ani în care nu v-ați mai văzut. Oamenii se schimba , S. Plus ca nu ai ce pierde... va fi minunat.

- Asta crezi ?

- Sunt sigura de asta , draga mea .

- Atunci mă voi duce. Îmi voi înfrunta trecutul . Cred ca asta va fi cel mai bine

- Va fi. Acum du-te ,  fa un dus , iar eu voi face curat pe aici.

- Ida ,ce m-as face fără tine ? Te iubesc. Înainte trebuie sa o sun pe Julia pentru a confirma prezenta

-Ce mai aștepți ?

- Alo. Bună Juli. Sunt eu Sofia , Sofia Holt. , din liceu. Da . Te-am sunat sa Îți spun ca voi fi la reuniunea de după 10 ani . Da . La asta m-am gândit și eu. Va fi frumos. Oh , cât timp a trecut... Eu? Ehh vom vorbi atunci. Tu ce mai faci ? Serios? 2 copii?

Ida își privea fericita prietena și încrezătoare ca acea petrecere va avea sa schimbe multe în bine ..

#Septembrie 2000

Clopoțelul se auzea în întreaga clădire. Elevii se grăbeau sa ajungă la clasele lor căutându-și numele pe listele lipite pe săli.

- Ești ok ?

- Oh ... Da , doar ca ...  la naiba cu holurile astea și foile astea . Cred ca m-am pierdut

- Amuzant e ca ... și eu. Hai sa ne pierdem împreună

 Sofia se uita ciudat la baiatul care tocmai statea in fata ei insa aceasta a inceput sa rada.

- Oh haide , a fost o gluma. Eu sunt James. Într-a 9-a

- Sofia , Sofia Holt . Tot a 9 a .

- Hai sa ne căutăm totuși sala.

- De acord.

- Ohh uite asta e sala mea .

-Pe bune ? Și a mea .

-Ce tare. E genial daca suntem colegi.

-Sper ca asa va fi . 

-Te asigur.

-Bine , J..

-James.

- Ok .. James , hai sa intram , deja am intarziat.

- Uitați alți întârziați . Intrați.

- Ne scuzați.

Acela a fost momentul în care Sofia și James s-au întâlnit. Pentru el a fost dragoste la prima vedere . Era uimit de frumusețea fetei .

*Dupa cateva zile*

- Hei Sofia ... vrei sa ieșim după școală?

Sofia enervata ca a fost deranjata cand vorbea cu noile sale colegele  a răspuns pe un ton rece.

- Nu.

- De ce ?

- Așa .

- Ok Cum vrei tu

După aceasta James a fost dezamăgit însă a continuat sa încerce sa o cucerească pe Sofia . Ușor ,ușor i-a captat atenția fetei .

- Sofia ,  cred ca lui James îi cam place de tine , spuse Julia, o colega de-a Sofiei.

- O , mai taci Julia. Nu cred. E doar prietenos .

- Asta crezi tu. Dar din exterior se vede altceva.

Dintr-o data Sofia s-a trezit stropita cu  suc.

- Oo nu . Ce naiiiba ?

James se împiedicase iar sucul din mana sa a sarit fix pe hainele Sofiei.

- Oh îmi pare rău .Sincer îmi pare rău.

*Sofia a plecat furioasa spre baie.*

- Ești ok ? Ce s-a întâmplat cu hainele tale ?

- Un idiot a vărsat suc pe mine. Nu pot sa cred. Oare asta mai iese la spalat ?

- Oh ... cred ca a fost o greșeală

-  Probabil dar nu contează asta . Sunt plina de suc lipicios.

- Hai frumoaso , nu mai fi supărată. Poftim , ia asta .

*Fata i-a întins un tricou*

- Nu trebuie

- Insist .

- Mersi mult. Eu sunt Sofia .

- Ida , incantata.

- Mersi mult , Ida

    Din ziua aceea a început prietenia celor doua fete . Din acea zi au fost de nedespărțit. Cine-ar fi crezut ca dintr-un simplu accident cu sucul va lua nastere o prietenie de nedespartit ? 

            Zilele au trecut iar James continua sa se tina după Sofia de fapt au devenit prieteni buni , insa ea nu observa sclipirea din ochii lui cand o vedea.