Blestemul Sofiei

Capitolul 5. Revedere.

#Ianuarie 2014

Din perspectiva lui James

Am ajuns la restaurant unde am fost asaltat de o mulțime de figuri cunoscute, aproape neschimbate. Ma simteam ca acum 10 ani . Pe degetele unora se vedeau verighetele , alte chipuri aveau cearcane , probabil din cauza noptilor nedormite provocate de plansul copiilor. Atatea amintiri frumoase imi napadeau mintea. Printre toate aceste chipuri familiare am inceput sa-l caut pe al Sofiei. Oare chiar nu va veni ?

-Ce faci frate ? aud vocea vechiului meu prieten , Max.

-Ooo Max fratele meu. Nu pot sa cred ca au trecut atatia ani de cand nu ne-am mai vazut. Bai , dar te-ai cam ingrasat.

- Nu pot spune acelasi lucru despre tine. Esti chiar un barbat . Te-ai schimbat mult , nu mai esti baietelul din liceu.

- Daa. Nici tu. Cum e viata ta ?

- Ei bine ,  am o sotie minunata si 2 baieti , lumina ochilor mei . Dar tu ?

-Eu ... eu sunt logodit urmeaza sa facem nunta peste o luna . Chiar vreau sa va invit pe toti.

-Presupun ca logodnica ta este Sofia sau ...

-Nu.

- Ok am ramas foarte in urma cu noutatile. Cum ? Dar voi doi ... stai . Tu faci misto de mine. Aveati atatea planuri . Sa va casatoriti , sa aveti 2 copii ... nu mai inteleg nimic.

-Putem sa nu mai discutam de asta . Logodnica mea este Carla. Am cunoscut-o de ceva vreme si simt ca e femeia langa care pot trai pentru tot restul vietii tale.

- Ma bucur pentru tine frate.

De-as putea spune si eu acelasi lucru. Discutia asta m-a bulversat putin.

- Hai sa mergem sa vorbim si cu ceilalti.

-Da , hai...

Speram ca printre ceilalti sa ii gasesc si chipul Sofiei. Cautam dar nu gaseam nimic. Am vorbit cu toti si nimeni nu stia nimic de ea . Era singura care lipsea. Oare a plecat in strainatate ? Oare de ce nu a venit ?

- Ohh Sofia ... Nu inteleg de ce nu apari ?! Am vorbit cu ea si si-a confirmat prezenta . Dar stai .. uite-o !  spuse Julia.

     Toti ne-am intors privirea catre trupul suplu care isi facea aparitia in restaurant. Avea un adevarat mers de diva . Tocul sau rasuna in intreaga incapere , iar pe fata avea un zambet larg , zambetul de care m-am indragostit. Ahh,  trebuie sa beau ceva , simt ca innebunesc. Am dat un shot pe gat si am privit-o in continuare. Simteam ca suntem singurii din incapere . Incepeam sa transpir. Ma facusem rosu la fata. Eram ud , tremuram si nu imi mai simteam picioarele. Ce se intampla cu mine in prezenta acestei femei ? De ce nu ma pot controla ? De ce ? Am mai dat pe gat un shot si m-am dus la baie sa ma racoresc . Am auzit in urma mea decat vocea ei calda ...

- Vedetele se lasa asteptate , nu-i asa ? spuse Sofia.

Din perspectiva  Sofiei.

           Ohh , nu pot sa cred ca nu mai apare idiotul de taxi. Asta oare e un semn ca nu trebuie sa ajung ? Ahh in final a ajuns . Am facut o ora pana la restaurant din cauza traficului . Credeam ca innebunesc , pe tot parcursul drumului mi-am dat mesaje cu Ida. Cu fiecare inaintare a masinii simteam ca nu vreau sa mai ajung , ma napadeau 1000 de ganduri , daca nu voi rezista atunci cand privirile noastre se vor intersecta , daca privirea sa rece imi va frange aripile , daca indiferenta sa imi va injughia din nou sufletul ?! La un moment dat am vrut sa-l pun pe taximetrist sa intoarca , insa mi-am adus aminte de cuvintele Idei , daca nu imi infrunt trecutul acum , atunci cand ?

        In cele din urma am ajuns in fata restaurantului. Mi-am aranjat rochia neagra mulata si am pasit spre intrare . Mi-am pus pe chip un zambet larg si am intrat . Toate privirile erau atintite asupra mea . Chiar sunt singura intarziata ?! L-am vazut si pe el , parea indiferent , insa ma privea din cap pana in picioare. M-am gandit ca nu e momentul sa-l privesc . Ar fi penibil ca tocmai cand intru sa mi se inmoaie picioarele si sa cad .

- Vedetele se lasa asteptate , nu-i asa ?

- Ohh draga mea cat de dor mi-a fost de tine . De cand nu te-am mai vazut . Arati superb. Doamne ce corp ai. Ai copii ?

- Multumesc Jiulii . Nu , nu am copii . Pot spune ca si tu arati superb. Pot spune ca toti aratati superb. Unii arati mai bine decat in liceu , doar glumesc ...

Toti au inceput sa rada . Oh , chiar imi era dor de ei. Au reprezentat ceva in viata mea. Am fost o familie si niciodata nu ii voi uita . Ii priveam pe fiecare pe rand si toti aveau doar un mic detaliu schimbat. Singurul pe care nu l-am putut zari a fost James . Insa nu am putut sa trec peste chipul lui Max .

- Nu ciocnesti cu mine un pahar , draga vechi prieten ? i-am spus lui Max care vorbea cu Angel , alt coleg.

-Sofia. Hm.. hm.. hm ...Sofia. Ce prezenta ! Am numai cuvinte de lauda pentru tine . Arati minunat chiar si dupa 10 ani . Imi permiti sa te intreb ce mananci ?

- Numai mancare nesanatoasa.

-Nu cred , arati minunat. Acum imi pot da seama de ce te-am placut in liceu.

- Ohh. Dar nici tu nu esti mai prejos. Pari mai... barbat. Ce s-a intamplat in viata ta ?

- Casatorit , 2 copii.

- Ohh frumos , frumos. Ma bucur nespus de mult pentru tine. E minunat sa revad persoane la care am tinut atat de mult , sa ii revad realizati si fericiti. Chiar ma bucur pentru tine , Max.

    L-am imbratisat. M-am cuibarit la pieptul sau cum o faceam in liceu cand eram trista sau suparata . Ei bine Max a fost cel mai bun prieten al lui James dar si al meu. Oricand aveam nevoie de el era acolo. Chiar si la 4 dimineata daca il sunam el statea si ma asculta .

-Dar tu Sofia ? Casatorita , logodita , copii ?

- Niciuna . Nicialta.

-Dar cum ?

-Pur si simplu nu mi-am gasit inca locul . Traiesc mult mai bine singura alaturi de Ida ..

- Ah Ida . Cum as putea sa o uit eu pe fata aia cu ochi negri care mi-a mancat cateva zile din viata . Te intreb acum... Ma suporta ?

- Da Max . Normal ca te suporta , doar ... poate nu ii placea fata ta .

-Ce ?

- Glumeam , glumeam.

- Hmm Sofia am si eu o curiozitate. Sper sa nu par nesimtit , insa eu stiam ca ... de fapt .. ohh... nu stiu cum sa spun ca sa nu te deranjeze .. nu stiam ca te-ai despartit de James. Ce s-a intamplat ? Nu mai vazusem doi oameni care sa se iubeasca atat de mult ca voi.

-Nu eu m-am despartit de el , ci el m-a parasit... Nu stiu , probabil asta a fost mai bine pentru el .

-Nu-mi vine sa cred .

- Asta-i adevarul . Te rog hai sa nu mai vorbim despre asta.

- Sigur , ma bucur ca macar tu mi-ai raspuns .

- Cum adica "macar" ?

- Am vorbit si cu James dar el nu a vrut sa-mi spuna.

- Aaa ... este aici ? ...

-Da , am vorbit putin cu el . E logodit , se va casatori si ne invita pe toti.

-Ce .. ce minunat.

-Am spus ceva gresit ?

- Nu doar ca .. nu stiu .. cred ca m-a luat sampania asta de cap, ma duc pana la baie sa ma reimprospatez cu putina apa.

- Ai grija.

          La auzul acestei vesti trupul meu plapand mai avea putin si facea cunostinta cu solul. Oh Sofia de ce reactionezi asa ? Erai constienta de chestia asta , doar nu il gaseai singur asteptandu-te pe tine  . Nu stiu la ce ma asteptam ?! M-am apropiat de baie cand deodata simt cum o mana rece ma strange de incheietura ... cand m-am intors am vazut acei...