Blestemul Sofiei

Capitolul 7. Iubirea taie-n carne vie.

-Sofi... te iubesc cu toata fiinta mea ... te rog raspunde-mi la o intrebare... tu ma mai iubesti ?

     M-am uitat fix in ochii lui . In acest moment mi-am dat seama ca eu ... eu nu-l mai iubesc ... eu iubeam doar o amintire , iubeam doar amintirile cu el. Am realizat ca din clipa in care m-a parasit si am inceput sa-l urasc toata dragostea mea pentru el a disparut. Tot ce mai iubeam eu , erau doar niste amintiri care ma bantuiau in fiecare noapte , timp de 9 ani ...

-Nu , James ...

-Nu te cred , Sofii. Nu te cred . Cum sa nu ma mai iubesti ?

- Asa cum m-ai parasit si tu.

            Ochii lui James se faceau rosii , iar pe chipul sau curgeau siroaie de lacrimi. Parea agitat deoarece corpul i se misca . A inceput sa se fataie de colo colo si sa dea cu pumnul in pereti.

-Opreste-te.

- Nu pot , Sofia , ma intelegi?!Te iubesc . Stii cat am asteptat ziua asta , ziua in care sa te revad si sa iti spun tot ce aveam pe suflet cu gandul ca si tu inca ma iubesti. Niciun moment nu m-am gandit ca tu nu ma mai iubesti. Cum poti sa faci asta ? Te-am cautat in acesti 9 ani si nu te-am gasit. Am vrut sa-ti scriu. Am vrut sa te fac cumva sa stii ca eu inca te iubesc . Iar acum , cand in sfarsit te revad tu imi spui ca nu ma mai iubesti.

      Furia lui mi-a provocat decat dezgust dar si mandrie in acelasi timp. Imi placea sa-l vad suferind , imi placea sa vad ca roata s-a intors si ca el sufera exact ca mine . Ma uitam rece la barbatul din fata mea care se agita si se tragea cu mana de par , la barbatul care pana acum cateva minute am crezut ca il iubesc . Mi-a revenit in minte momentul despartirii noastre si din nou s-a produs ceva in corpul meu. Eram vizibil iritata de ce mi-a spus. L-am vazut cum se prabuseste la pamant langa perete tinandu-se cu mainile de cap. M-am apropiat usor de el , singurul sunet care se auzea fiind sunetul scos de tocul meu dar si gemetele scose de el , gemete provocate de suferinta. M-am aplecat si i-am luat fata in palmele mele. Pur si simplu ma lasa rece , iar asta imi dadea forte , in sfarsit dupa atatia ani eram din nou puternica.

- James ... James , James , James ... * nu stiu de ce am inceput sa rad , poate par ipocrita ca rad de suferinta altuia , insa pe de o parte ma simteam bine ca in sfarsit sufera si el pentru ca in momentul in care m-a parasit eu am crezut ca voi muri , eram moarta inautru , isi merita soarta din plin si nu cred ca acel blestem este de vina * ... umm scuze ... stii pot spune ca ma bucur sa te vad in stare asta  pentru ca asta meriti, pentru ca asta e putin pe langa tot ce am simtit eu , m-am simtit nedorita , neiubita , un gunoi , un nimic . M-am simtit exact ca o carpa uzata de care ti-e sila si o arunci. Exact asa ... Da , James , te-am iubit , te-am iubit nespus de mult , as fi fost in stare sa-mi dau viata pentru tine , poate si din cauza lipsei tatei . Ai fost tot ce aveam mai drag pe lume , te iubeam cu toata fiinta mea , iar cand aveam nevoie de tine tu .. tu ce ai facut James ? Ai plecat . Da , ai plecat , ai fugit si pe mine m-ai lasat singura in intuneric cu inima insagerata si trupul plin de cutite. Da , James te-am iubit insa am ajuns sa te urasc in scurt timp , pentru ca ai plecat fara sa te uiti ce lasi in urma ... adica un suflet... nu ai avut pic de demnitate ... Nu te mai iubesc , nu as mai putea face asta . Ma lasi rece . Iti mai spun decat ca ma bucur pentru suferinta ta si da , o sa vin la nunta ta , sa nu crezi ca nu am aflat de asta , voi fi acolo , iti dau binecuvantarea mea. Asa cum mi-ai spus si tu in ziua aia ... Adio , James.

    M-am ridicat si am plecat lasandu-l pe James pe jos . In urma mea am auzit numai tipete si pumni in pereti. Ohh Sofia bine te-ai intors in lumea asta , in lumea demonilor care mananca suflete fara nicio remuscare. Am revenit in sala unde erau toti ceilalti colegi , am vorbit cu fiecare despre viata lor , despre viata mea si in cele din urma m-am intors acasa. Insa cand am iesit pe usa restaurantului am reusit sa mai zaresc odata privirea lui James , o privire trista si niste ochi plini de lacrimi. Am plecat fericita acasa .

*Ajunsa acasa * 

- Idaaaa.

- Ce ? Unde ? Au intrat hotii ?

- Ce ai ma nebuno ? Sunt doar eu .

               Am sarit in pat peste ea si am inbratisat-o si sarutat-o.

-Esti ok Sofia ? Esti beata ?

- Nu ... vreau doar sa-ti spun ca iti multumesc...

- Pentru ?

- Pentru ca ai ramas langa mine in acesti ani si ... si mi-ai ascultat toate mofturile si plansetele si bazaconiile din cap . Te iubesc cel mai mult Iduta mea.

- Aww Sofia stii ca as fi ramas langa tine indiferent de orice. Dar ce te-a apucat ?

-Am simtit nevoia sa iti spun asta .

- Si ce s-a intamplat la reuniune ? Mor de curiozitate sa aflu.

-Ei bine toti sunt in regula , toti sunt frumosi si realizati . Pot spune ca ma bucur ca m-am dus , as fi regretat daca o faceam .

- Iar stii tu cine ...

- James.

- Wow i-ai zis numele . Cum e posibil asa ceva ?!

- Ei bine . Asculta-ma bine draga mea. De azi sufletul meu nu mai e impovarat si e eliberat . Ida ...

-Da , raspunse Ida confuza .

- Ida nu-l mai iubesc pe James.

- Ce ? Cum? Cand ? stai.. Ce ?

- Ida l-am privit in ochi si ma lasa rece , nu mai simt nimic. Am suferit 9 ani degeaba cu gandul doar la niste amintiri nici pe departe cu gandul la el.

- Ooo doamne draga mea nici nu iti dai seama cat de fericita sunt pentru tine . In sfarsit nu vei mai ofta cand vei vedea un cuplu fericit pe strada , in sfarsit nu vei mai zace in casa si in sfarsit nu vei mai muri singura cu 100 pisici.

-Mai taci din gura. Nici nu iti imaginezi cat de fericita sunt eu .

-Dar cum ?Povesteste-mi amanunt cu amanunt.

- Ok deci de unde sa incep... da ... pai am intrat si ...

    Am inceput sa-i povestesc Idei ce se intamplase in seara aia cu zambetul pe buze. Eram multumita ca in sfarsit mi s-a facut dreptate , chiar daca barbatul pe care il iubisem nespus de mult suferea. Pot spune ca de acum in colo viata mea va fi linistita . Sunt sigura de asta ...

#Mai 2005

Din perspectiva Sofiei

        Lacrimi imi inundau chipul. Simteam cum raman fara aer si respiram greu. Capul imi bubuia si ma trageam cu mainile de par , ma zgariam pe fata si aruncam cu tot ce prindeam in cale.

- Il urasc ... il urasc din tot sufletul ... il blestem ... il blestem sa nu mai iubeasca vreodata pe nimeni... NICIODATA  sa nu mai iubeasca ... il BLESTEM.