Blestemul Sofiei

Capitolul 11. Razbunarea hraneste suflete.

#Martie 2014.

Stiam de la Julia ca a doua zi este nunta lui James. Se pare ca nu am primit nicio invitatie de la el , insa Ida , da. Ehh eu o sa merg neinvitata , ii voi face lui James placerea de a ma vedea acolo in cea mai frumoasa zi din viata lui. Pot spune ca imi face placere sa ii distrug ziua , cum el mi-a distrus o parte din viata.

- Esti sigura ca vrei sa faci asta ? imi spuse Ida .

-Da , sunt sigura. Acum cand stiu ca nu il mai iubesc si nu imi mai poate face niciun rau , e randul meu sa ma distrez.

-Chiar crezi ca se merita ?

- Da , Ida . Ai uitat ce s-a intamplat in urma cu 9 ani . Ai uitat cat am suferit . Ai uitat prin ce trauma am trait nu numai din cauza despartirii de el , dar si din cauza pierderii copilului .

-Ohh copilul.

-Da , Ida , da. Sunt mai sigura ca niciodata din viata mea ca trebuie sa fiu prezenta la aceasta nunta. Vreau sa-l vad suferind . Vreau sa-l vad la pamant. Nu imi pasa ca ceea ce fac nu e demn si nu e corect. Am nevoie de razbunare. Sufletul meu ca sa se linisteasca are nevoie de razbunare. In sfarsit dupa 9 ani roate se intoarce . In sfarsit dupa 9 ani pot fi si eu fericita si sa imi continui viata.

- Dar poti sa-ti continui viata si fara sa vii la aceasta nunta tampita ?

-Nu . Trebuie sa merg. Trebuie.

-Ce ai de gand sa faci ?

-Nimic rau. Nu-ti face griji. Voi fi cuminte , le voi ura toate cele bune mirilor.

-Ohh Sofia, ma sperii . Sunt sigura ca nu ai doar asta in minte.

- Ai incredere , vei vedea ca totul va fi bine.

-Daca spui tu.

-Hai sa ne culcam . Maine e o zi mare pentru toti.

         A doua zi m-am trezit la prima ora a diminetii . M-am imbracat intr-o rochie lunga rosie , m-am machiat cel mai frumos , iar parul mi l-am lasat pe spate in niste bucle lejere.

-Sofia arati ... arati genial . Esti incredibil de frumoasa.

-Multumesc , nici tu nu esti mai prejos.

-Esti sigura ca vrei sa ne indreptam spre biserica ? Stii ca putem abandona planul asta si sa ramanem acasa .

-O te rog, Ida , sunt foarte sigura. Hai sa mergem , draga mea. Va fi o zi minunata.

        Am zambit ironic si am deschis usa. Am coborat jos unde ne astepta un taxi. In drumul spre biserica niciuna nu a zis nimic. Am ajuns in fata portii bisericii , inauntru era o gramada de lume. Am vazut locul unde erau fostii mei colegi si am mers acolo. Toate privirile erau atintite asupra mea. In fata altarului era James. Mi-am dat seama ca am ajuns prost vazand ca in spatele meu era chiar mireasa. Muzica sa oprit dintr-o data si am simtit o mana pe spatele meu.

-Cum iti permiti sa intri asa , tocmai in acest moment in care eu pasesc spre altar ?

-Ohh imi pare rau.

- Dar stai.. eu te stiu... fata asta , ochii astia , nu i-as putea uita. Tu esti Sofia. Marea iubire a lui James.

- Nu pot spune atat de mare.

- Ce cauti aici ? Nu ai fost invitata.

- Nu am dreptul sa vin la nunta unui fost coleg ?

James a aparut din spate.

-Ce se intampla ? Sofia ce cauti aici ?

-Asta ma intreb si eu.

- Ei bine .. am venit sa va urez toate cele bune si sa aveti o viata frumoasa. Draga mea sper ca vei putea trai intr-o caznicie in care sotul tau se gandeste zilnic la o alta femeie.

-Ce tot spui acolo ?

-Adevarul. Cum ? James nu ti-a spus ?

- Ce sa-mi spuna ? James ..

James se uita furios la mine si trist catre Carla.

-James vorbeste.. stai ... nu pot sa cred... James ma iubesti ?

- Da.

Eu am pufnit si am dat ochii peste cap.

- Dar pe Sofia o mai iubesti ?

In biserica erau o liniste absoluta. Toate privirile erau atintite asupra noastra si toti erau cu sufletul la gura ... parca priveau un film. Pana si eu eram curioasa de raspunsul lui James pregatindu-mi deja replicile daca el va minti.

-Da.

-Nu pot sa cred. Eram sigura. De aceea erai in fiecare zi trist si niciodata nu erai sigur pe tine.Nu pot sa cred ca imi faci asa ceva , James. In fata atator persoana si imi spui asta tocmai acum , cand eram pe punctul sa ne casatorim. Nu vreau sa te mai vad.

Pe chipul Carlei se vedea durerea si suferinta. Ochii sai erau plini de lacrimi. Si-a luat rochia in brate si a fugit.

Toti invitatii erau socati si au iesit afara inauntru ramanand doar eu si James.

-Esti fericita acum ?

-Nu.

- Atunci care a fost scopul tau ?

- Sa te fac pe tine nefericit.

- Eu nefericit sunt de 9 ani, ramanand cu gandul doar la tine.

- Oh ... ce texte. Ei bine si eu am fost nefericita.

- Imi pare rau Sofia. In fata lui Dumnezeu iti spun ca imi pare rau . As vrea sa dau timpul inapoi , dar nu pot. Te rog iarta-ma si mai da-mi o sansa. Nu vrei sa fim ca la inceput ?

- Nu James. Nu as putea sa-ti mai permit sa ma mai ranesti. Nu ii mai permit nimanui sa-mi faca asta. Plus ca eu nu te mai iubesc.

-Te rog nu spune asta , imi rupi sufletul.

-Ma bucur sa aud asta.

- De ce te bucuri de tristetea mea ?

- Pentru ca a venit randul meu. Ce simti tu e putin pe langa ce am simtit eu cand te-am pierdut pe tine si copilul.

- Stai . ce copil ?

- Al nostru.

- Ce ? Cum adica?

- Asa cum ai auzit. Nu vreau sa-ti dau explicatii. Am plecat.

              L-am lasat pe James in mijlocul bisericii si am plecat spre iesire. In sfarsit mi-am indeplinit scopul de al vedea nefericit. In sfarsit sufletul meu se poate odihni in liniste.

#Iunie 2005.

- Sofia esti bine ? Stai in baie de ceva vreme . Esti sigura ca nu ar trebui sa mergem la un doctor.

- Nu .. sunt bine.

- Sofia tu ai ceva.

Am iesit din baie destul de slabita si m-am asezat pe marginea patului.

- Pai... Ida... eu ... eu sunt insarcinata.