Blestemul Sofiei

Capitolul 2. Lumea e o jungla.

     Sofia a acceptat sa iasă la o întâlnire cu el.  În prezent considerând ca a fost cea mai mare greșeală din viața ei .

 - Sofii trebuie sa-ți spun ceva . Eu. .ei bine .. eu...

- Ce s-a întâmplat James? 

- Eu te iubesc Sofia

- și eu te iubesc James

- Nu așa,  Sofia . Nu ca pe o sora.  Te iubesc din tot sufletul meu . Îți iubesc zâmbetul ochii tai albaștri  ,  privirea ta calda  ,mâinile , trupul . Te iubesc Sofii.

- James. . Eu nu știu ce sa spun ...   

- Nu știu dacă a fost bine sa Îți spun ...dar trebuia , nu mai puteam sta în umbra unui prieten.  Nu vreau sa fiu doar atât.  Da-mi o șansă și te voi face fericita . Îți promit

- Promiți ca nu ma vei dezamăgi vreodată? 

- Promit. Ai încredere în mine , spuse James știind ca singurul lucru de care îi e frica Sofiei este dezamăgirea . Apoi a luat-o de mana și s-au privit pana și-au dat seama ca trebuie sa plece acasă .

   Zilele treceau iar ei erau din ce în ce mai apropiați.  Toți îi invidiau și se întrebau cum pot sa nu se certe și sa fie atât de compatibili . Erau fericiți.  Sofia era sigura ca îl iubea și ca el o iubea iar asta era tot ce își dorea. 

  Trecusera deja  2 ani de când ei erau împreună iar iubirea lor continua sa fie mai puternica pe zi ce trece.  Nimeni și nimic nu stătea în calea fericirii lor.  Mama Sofiei a acceptat sa o lase sa se mute cu Ida într-un apartament din apropierea liceului chiar dacă asta ar fi însemnat ca ea sa rămână singura.

  Tatăl Sofiei a murit când aceasta avea doar 3 anișori . Era împreună cu el la rau și pescuiau . Dintr -o data 2 tipi cu bate au venit și au început sa îl bata pe tatăl ei . Aceasta a început sa țipe și sa plângă . Tatăl sau căzut într-o balta de sânge i-a spus sa fuga însă ea a rămas lângă el .

- Fugi , draga mea . Acei oameni rai se pot întoarce oricând ... eu... voi fi bine... Te rog doar ca în viitor sa ai grija de tine,  sa nu te lași dezamăgită de nimeni și sa nu depinzi de nimeni. Lumea după cum vezi e o jungla sper ca vei supraviețui . .. Sofii te iubesc .

     Barbatul a închis ochii.  Șiroaie de lacrimi curgeau pe chipul fetiței care nu înțelegea ce se întâmplă însă Sofia își amintește chiar și astăzi ultimele cuvinte ale tatălui sau . Niște oameni au găsit-o seara și tatăl ei murise de mult . Nici pana astăzi nu s-a aflat cine și de ce i-a omorât tatăl. 

# Ianuarie 2014      

 Din perspectiva Sofiei.

    Ma invarteam disperata prin holul apartamentului nostru. Imi treceau prin minte mii de scenarii. O parte imi spunea ca trebuie sa imi infrunt trecutul , iar cealalta parte imi spunea ca mai bine as ramane acasa. Nu mai simteam nici macar tocurile care inainte ma oboseau.

-Draga mea arăți minunat . Vei atrage privirile tuturor chiar daca ai mai îmbătrânit.

-Ida am doar 28 , om tembel.

-Știu și arăți superb.

- Cred ca m-am răzgândit ,  nu vreau sa mă duc la aceasta reuniune.

-Haide Sofii va fi genial .

- Nu-mi spune Sofi . Doar el îmi spunea așa. ..

- Cine ? James ?

-Nu. Tata .

- Scuze am uitat.  Sa revenim.  Ia-ți geanta și la revedere,  am o întâlnire în seara asta iar casa noastră arata ca o cocina .

         N-am apucat sa mai zic nimic  ca deja Ida m a scos pe ușa afară.  Cred ca de aceea o iubesc  . M-am urcat în taxi și am pornit spre restaurantul în care aveau sa se întâmple câteva lucruri care sa îmi schimbe viața.