Blestemul Sofiei

Capitol 15.Dragostea nu isi cunoaste profunzimea pana in momentul despartirii.

- "Jur ca daca ai cadea as veni dupa tine." iti amintesti Sofi.

-Da James cum imi amintesc si " Jur ca nu te voi parasi vreodata."

-Ai dreptate dragostea mea. Asa ca voi plati pentru asta. Totusi Sofi ma bucur ca nu te-am putut uita si nu mi-am putut alina singuratatea in alta femeie. N-am mai cunoscut pe cineva ca tine . Ai ceva special Sofia. AI grija de tine iubito , eu te voi veghea de sus.

- James...

-Da iubito.

-Acesta a fost blestemul meu. Sa nu mai iubesti pe altcineva in afara de mine.

-Nu cred in blesteme draga mea. Daca ar fi adevarat in acest moment am muri amandoi deoarece si tu in cateva momente iti vei incalca juramantul.

-Eu  n-am incalcat juramantul !

-M-am gandeste-te o clipa.

     In acel moment James si-a desfacut mana si a cazut in gol cu bratele deschise. S-a auzit un ropot . In cateva minute trupul sau plutea pe apa in jur avand numai sange . A fost luat de apa raului si a fost dus departe. Am simtit un fior pana in maduva oaselor. Era din ce in ce mai frig ceea ce era ciudat pentru acea zi calduroasa de iunie. Am ridicat privirea spre cer. Toata bolta era umpluta de nori negrii. Chiar daca era de abia amiaza , afara se intunecase. Ma simteam slabita si inima imi bubuia. Nu pot intelege ce se petrece cu mine. Din acest moment trebuie sa uit tot trecutul. James nu mai exista la propriu. Mi-am pus mana pe fata si am simtit o lacrima rece care a ramas inghetata. Mi-am tras mai bine paltonul negru si am mai aruncat o privire spre rau. Se vedea dara de sange a lui James insa trupul sau disparuse. Am sters lacrima si m-am intors sa cobor podul si sa ma intorc la viata mea care va fi mult mai linistita din acel moment. Insa...

     Am vazut o lumina alba si un suierat exasperant.

    Am deschis incet ochii.Eram pe sinele de tren ale podului. Ma aflam intr-o balta de sange . Nu imi simteam corpul si nu ma puteam misca . Am incercat sa strig dupa ajutor insa nu mai aveam putere. Imi era din ce in ce mai greu sa respir.  Sangele ma facea sa alunec printre  sinele de tren. Sunt constienta ca nu mai am scapare. Incercam sa respir si sa ma misc. Ma zbateam pentru viata mea insa dintr-o data am alunecat. Eram in aer , cadeam spre apa involburata ce astepta sa-mi inghida trupul.

   In acele cateva secunde mi s-a derulat prin fata toata viata mea care in special a fost reprezentata de James. Nu avea dreptate. Blestemele chiar exista. Iar eu am respectat  juramantul .

   *  Sfarsit. *

        In cele din urma se pare ca blestemul Sofiei a avut efect asupra lui James dar s-a intors si impotriva ei. Soarta i-a adus din nou impreuna pe cei doi , in ceruri , iubindu-se sau urandu-se. Dragostea nu dispare niciodata prin moarte naturala. Ea moare pentru ca nu stim cum sa ii reinvigoram sursa.Dragostea moare din cauza orbirii , greselilor si tradarilor.Ea moare datorita bolii si ranilor , din cauza oboselii , ofilirii si intinarii. Dragostea lui James a murit din cauza ca a orbit si a dorit ceva nou , asa el si-a sapat propria groapa. Dragostea Sofiei a murit usor , usor din cauza ranilor provocate de tradarea lui James. Sofia a crezut ca aceasta nu a murit niciodata pana in momentul in care si-a revazut prima iubire. Insa cel mai trist lucru din lume este sa iubesti pe cineva care te iubea odinioara asa cum i s-a intamplat lui James.

Din iubire ne-am născut
Pe măsura iubirii am fost alcătuiţi
După iubire tânjim,
Iubirii ne încredinţăm.