Blestemul Sofiei

Capitolul 6. Uneori este prea tarziu pentru regrete.

    La auzul acestei vesti trupul meu plapand mai avea putin si facea cunostinta cu solul. Oh Sofia de ce reactionezi asa ? Erai constienta de chestia asta , doar nu il gaseai singur . Nu stiu la ce ma asteptam?! . M-am apropiat de baie cand deodata simt cum o mana rece ma strange de incheietura ... cand m-am intors am vazut acei...acei ochi caprui .

-Buna Sofii .

-Buna .. James.

-Ce faci ?

- Sunt ... sunt bine.

-Nu ma refer acum . Ce mai faci ? Stii tu... Cum e viata ta ?

- O duc foarte bine . Sunt .. sunt fericita. Tu ?

- Da .. si eu sunt bine.

          S-a lasat un moment de tacere. Nu ii puteam distinge trupul din cauza luminii slabe insa ii vedeam sclipirea din ochii . Nu mi-am dat seama ca ma tinea de mana . M-am concentrat asupra batailor inimii. Era atat de liniste incat as fi putut paria ca si el imi poate auzi inima cum bate . In mintea mea au aparut atatea scene , cele mai frumoase momente petrecute alaturi de el , de iubirea vietii mele , dar dintr-o data in minte mi- a aparut momentul despartirii , inima a inceput sa-mi bata de doua ori mai repede . Mi-am tras agitata mana si m-am intors cu spatele.

- Esti bine ?

- Da .. da .. sunt bine ... lasa-ma te rog in pace.

-Sofii ce ai ?

- Nu imi mai spune asa . Nu am nimic .

           El se apropia incet de mine. Si-a pus mainile pe soldurile mele si m-a strans tare la pieptul lui . Ii simteam respiratia in ceafa . Mi-am inchis ochii incercand sa ma calmez.

- Sofii te rog ... te rog iarta-ma ..

        O lacrima s-a prelins pe obrazul meu . M-am desprins nervoasa din bratele sale. Se pare ca s-au aprins si celelalte beculete , iar acum lumina era buna . M-am intors cu fata la el si am inceput sa tip .

- Sa te iert ? Cum poti sa-mi ceri asta ? Chiar si dupa 9 ani. Ai plecat fara nicio explicatie. Mi-ai luat inima , mi-ai luat lumea si ai fugit . Ai fugit ca un hot . Cum as putea sa te iert cand mi-ai distrus viata ?

-Am fost un idiot , Sofia , crede-ma regret nespus de mult ziua in care te-am parasit. Din acea zi mi-am dat seama cat de importanta ai fost pentru mine. Am fost un idiot , un mare idiot , crezand ca imi va fi mai bine fara tine. Dar nu mi-a fost . In fiecare alta femeie din viata mea iti vedea chipul. Nu am mai avut pace de atunci . Nu am mai fost fericit si nu am mai iubit. Tu ai ramas vesnic in inima si gandul meu. Te iubesc Sofii... inca te iubesc. Iti amintesti ... ieri , acum si mereu.. Te iubesc ...

Am inchis ochii neputand asculta acele vorbe amare , acele vorbe pe care nu le puteam crede.

- Te rog ... spune ceva .

- Ce ... ce vrei sa spun ?

- Deschide ochii te rog. Priveste-ma in ochii si spune-mi ca si tu inca ma iubesti.

          Am deschis incet ochii si l-am privit . Era ... era schimbat. Pe fata lui se puteau distinge cateva riduri , barba ii acoperea aproape jumatate de chip , parul era ciufulit , doar costumul ii dadea un aer mai masculin . L-am privit din cap pana-n picioare. Ma uitam atenta la fiecare detaliu. El mi-a luat barbia si mi-a ridicat fata facandu-ma sa-l privesc in ochi , insa eu eram uimita ...

- Sofi , te rog , crede-ma. Ai fost , esti si vei fi cea mai importanta in viata mea . Nu sunt vorbe in vant . 9 ani m-am gandit incontinuu la tine , zi de zi , ora de ora . Am incercat din rasputeri sa te uit crezand ca asta e cel mai bine , crezand ca ma gandesc la tine doar din obisnuinta dar nu a fost asa ... ma gandeam la tine fiindca te iubeam . Am fost cu o multime de femei insa cand le atingeam , te simteam pe tine , cand le sarutam erai tu , peste tot erai tu... parca ar fi fost un blestem.

-Poate chiar e un blestem , am spus asta amintindu-mi de ziua despartirii noastre. Stii , James ... din iubire se naste ura iar din ura se nasc cele mai ingrozitoare blesteme... poate de aceea am ramas mereu in mintea ta .. am spus rece si nepasatoare , uimita ca bataile inimii mi s-au normalizat si eram stapana pe intregul meu corp.

-Sofi... te iubesc cu toata fiinta mea ... te rog raspunde-mi la o intrebare... tu ma mai iubesti ?