Blestemul Sofiei

Capitolul 8. Blestemul.

#Mai 2005

Din perspectiva Sofiei

     Lacrimi imi inundau chipul. Simteam cum raman fara aer si respiram greu. Capul in bubuia si ma trageam cu mainile de par , ma zgariam pe fata si aruncam cu tot ce prindeam in cale.

- Il urasc ... il urasc din tot sufletul ... il blestem ... il blestem sa nu mai iubeasca vreodata pe nimeni... NICIODATA  sa nu mai iubeasca ... il BLESTEM.

* in urma cu 2 ore *

     Nu pot sa cred ca imi face asta , iar ne certam si nu-mi vorbeste , nu ma baga in seama. Doamne m-am saturat de certurile astea prostesti , mi-a ajuns . Oare ar fi momentul sa ne despartim ? Oo doamne ce tot spui Sofia , cum sa faci asta ... Il iubesc prea mult , nu-l pot lasa , nu i-as putea face asta . Plus ca nu as putea trai eu fara el , e oxigenul de care am nevoie. Insa nu mai pot mi s-a umplut paharul ... toate aceste certuri .. el ma consuma ... pana ma face scrum. Ma simt asa ... asa distrusa. Il iubesc iar el ma face sa plang. De ce ? Din cauza unor certuri stupide pe care nu ar trebui sa le avem. De trei zile ne certam incontinuu si niciunul nu cedeaza. Dar nu ... nu pot sa cedez nici eu... pur si simplu nu pot.

          Mergeam trista pe aleea care ducea spre apartamentul meu. Afara era destul de racoare si se apropia o ploaie. Dintr-o data am simtit cum o mana ma apuca de incheietura. M-am intors si am vazut acei doi ochi caprui pe care ii ador. Nu stiu cum poate sa faca sa -mi zambeasca sufletul. In sfarsit a cedat . In sfarsit ne impacam . Am vrut sa-i sar in brate si sa-l sarut. Il iubesc enorm , nu stiu cum am putut sta suparata trei zile pe el... Nu mai rezist inca o zi ... nu mai rezist fara el ... insa el ma privea indiferent.. Ce se intampla ?

-Sofia trebuie sa vorbim.

-Da.. James.

- Ştii... eu...

- Tu? Tu ce?

- Eu...

- De ce nu poţi spune?

- Eu vreau să...

- Să ce?

- Fir-ar! Vreau să ne despărţim!

- Să ce?

- Să ne... luăm la revedere.

- Dar unde pleci?

- Vreau să plec de tot din... inima ta.

- De unde?

- Din inima ta!

- Şi chiar crezi că o să reuşeşti?

- Nu ştiu. Doar lasă-mă să plec.

- A venit timpul să ne luăm la revedere?

- Da.

- Nu ai nicio remuşcare?

- Nu.

- Te simţi ok, eşti fericit?

- Nu-mi pasă, ok? Sunt bine. Gata, am avut o relaţie frumoasă dar e timpul pentru... altceva.

- Ah, am înţeles, e timpul pentru noi aventuri, noi fete. Eu deja nu mai exist. Sunt capitol încheiat. Uite, chiar nu vroiam sa ne luăm la revedere. Mă doare. Să ştii că doare. Doare să-mi spui dintr-o dată aşa ceva şi la început nici nu erai sigur pe tine. Dar pleacă. Pleacă de tot, şi-aşa nu-ţi mai pasă. Nu mai reveni in viaţa mea.

- Nici nu voiam să revin vreodată. Eşti un capitol încheiat, pe bune, m-am săturat de tine.

- Ştii ceva? Şi eu m-am saturat! Eşti... eşti... eşti un prost. După atâta timp în care mă faci fericită, după atâtea clipe, revii dintr-o dată şi ce? Îmi spui că sunt capitol încheiat, că vrei altceva. Ok. Am înţeles. Dar îţi promit că îţi va fi dor. Şi când vei dori să revii din nou la mine, vei fi şi pentru mine un capitol încheiat. Acum du-te. Du-te la ea, fă-i fiţele. Iubeşte-o şi mai ştiu eu... Şi lasă-mă pentru totdeauna!

-Dar nu exista o ea. Intelege-ma ca doar nu te mai iubesc. Totul s-a terminat. 

-Nu ma mai iubesti ? Cum poti sa spui asta cand acum o luna mi-ai jurat iubire. Cum James , cum ? 5 ani ii arunci la gunoi ? 5?

- Nu mai lungi povestea Sofia .. gata s-a terminat .. Intelege!

        Tot corpul imi tremura . Speram sa fie o gluma , dar nu era. Toti norii negri s-au strans deasupra noastra . O picatura rece s-a izbit de obrazul meu. Au inceput sa cada pe pamant mai multe picaturi. Pana si cerul plangea , pana si el imi simtea durerea.

- Am plecat Sofia.Adio.

-Da pleaca. Pleaca. Sa nu te mai vad in viata mea . Nu vreau sa te mai vad niciodata. Niciodata James , niciodata . Ai inteles ? Te urasc. Te urasc din tot sufletul.

     Dintr-o data a inceput o ploaie puternica incat de abia ii puteam distinge trupul lui James cum se indeparta.  Nu mai imi simteam picioarele si m-am asezat pe asfaltul care fierbea. Am lasat ploaia sa imi spele suferinta , dar nu mergea ... tipam si plangeam.

- Te urasc James . Ma auzi ? Te urasc. Te urasc din tot sufletul. Te blestem. Te blestem. Sa nu mai iubesti pe nimeni in viata ta , nicio alta fata , iar daca vei mai atinge vreodata pe cineva sa ma simti pe mine , sa-ti raman vesnic in minte. Te blestem.

        M-am intins pe asflatul inundat de apa si plangeam ca un copil mic. Imi era frig , insa asta era suportabil pe langa durerea care o aveam in inima. Simteam cum imi sangereaza inima . Ma durea . Capul imi bubuia. Eram inghetata si stateam intinsa in mijlocul aleii , dar mie nu-mi pasa . Omul pe care il iubeam cel mai mult a plecat din viata mea ... cand aveam cea mai mare nevoie de el .. dupa moartea mamei ... la jumatate de an de la moartea mamei el m-a parasit si mai ales m-a parasit dupa juramantul de la pod. Cum a putut face asta ?

-De ce James ? De ce ?

      Dintr-o data nu am mai simtit nimic , iar in fata ochilor am vazut doar negru.