Blestemul Sofiei

Capitolul 9. Durere.

- Sofia , Sofia . Esti bine ? Ce s-a intamplat ?

- Ce ? Unde sunt ? Ida ?

- Esti acasa ? Te-a adus un vecin inconstienta si inghetata ? Erai leaoarca , ai lesinat in ploaie.

-James ? Unde e James ?

      Dintr-o data mi-am amintit tot ce s-a intamplat. Mi-am amintit de despartire , de cuvintele amare ale lui James , de ploaie , de faptul ca am lesinat din cauza ca imi era prea frig. Am luat cearceaful in brate si am inceput sa tip si sa plang. Ida s-a speriat si m-a luat in brate.

-Sofiaa. Ce ai ? Ce s-a intamplat?

-I..iida ...

- Ce s-a intamplat? Sofia ma sperii.

      Printre lacrimi si suspine am putut sa pronunt :

-M-a parasit.

   Am inceput sa plang si mai tare decat o faceam inainte , iar Ida doar m-a luat in brate spunandu-mi ca totul e bine si ca el ma iubeste.

-Te iubeste , Sofia.

-Nu ... nu ma mai iubeste.

- Cum sa nu te mai iubeasca  ? Te iubeste. Te iubeste mult.

-N..n..nu .Mi-a zis ca nu ma mai iubeste . Ida .. iti dai seama .. mi-a zis asta.

- Te iubeste...

- Nu.. tu nu intelegi ca nu ma mai iubeste. Ida ... nu ma mai iubeste !

   Ida m-a strans tare la pieptul sau ca pe un copil mic , iar eu continuam sa plang. James si Ida erau singuri pe care ii mai aveam pe lume. Mama ... mama a murit acum jumatate de an afland ca are cancer .. nu a putut rezista .. era in faza terminala. James i-a tinut locul mamei , tatalui . Nu as fi crezut ca va pleca vreodata .Aveam nevoie de el si am nevoie de el. Cum a putut face asta...

   Am continuat sa plang pana am ramas fara aer si fara lacrimi. Capul ma durea ingrozitor . Ida mi-a adus un calmant si am adormit.

  Cand m-am trezit aveam mainile reci si tremuram. Mi-am adus din nou aminte de James si am inceput sa plang . Cum mi-a putut face asta ? Acum cand aveam mai mare nevoie de el ? Ida m-a auzit si a venit sa ma ia in brate.

- Totul va fi bine , draga mea.

-Ida , nimic nu mai e bine. Care tot ? El era totul pentru mine si a plecat. Ma intelegi . A plecat , Ida. M-a parait fara nicio explicatie dupa 5 ani ... sunt 5 ani Ida ..

- O sa trecem impreuna peste asta. Vei vedea.

- Nu vreau Ida . Nu vreau . Il vreau pe el. Il vreau inapoi. Era al meu .E al meu. Nu poate pleca.

-Draga mea trebuie sa intelegi ca oamenii pleaca , mai tarziu sau mai devreme ei pleaca. Si pleca fara nicio explicatie , fug pe usa din spate luand cu ei  o parte din sufletul tau .. insa in urma lor ramane o poveste frumoasa , pe care nu o vei uita niciodata. Gandeste-te la asta. Trebuie sa accepti Sofia ca nu mai e al tau... trebuie , nu vreau sa te superi pe mine ca sunt asa sincera dar nu e bine sa te minti singura , iti faci mai mult rau, trebuie sa treci peste partea cu negarea ... stiu ca nu e usor , insa trebuie sa accepti realitatea groaznica si sa mergi mai departe. Esti puternica Sofia . Stiu ca poti ..

          Mi-am bagat capul in perna si am inceput sa tip . Nu nu vreau sa accept.

- Te rog draga mea , e ingrozitor sa te vad suferind asa . Nu a murit nimeni.

- A murit dragostea noastra , a murit ... Te rog lasa-ma singura Ida . Am nevoie sa stau singura.

-Esti sigura ? 

-Da.

        Dupa ce Ida a iesit din camera am inceput sa plang cum nu am plans vreodata. Am plans pana cand am ramas fara lacrimi. Ma durea capul , iar camera se invartea cu mine. M-am ridicat din pat sa ma duc la baie sa-mi dau cu apa rece pe fata . Cand am ajuns am inceput sa ametesc , m-am tinut de perete , insa tot am cazut. Am ramas pe jos pana cand am mai prins forta apoi m-am ridicat sprijinindu-ma de chiuveta. Ma uitam in oglinda si nu ma puteam recunoaste. Chipul meu era dezfigurat. Aveam ochii foarte rosii parca eram vampir. Ma priveam in oglinda si plangeam. Cum am ajuns pana aici ? Cum am ajuns la sfarsit ? Si cum din fata puternica m-am transformat intr-o leguma. Pentru ca am devenit o leguma , nici pe picioare nu ma mai pot tine. M-am asezat din nou pe jos simtind cum imi pierd puterile. Am stat linistita acolo pana cand m-am ridicat am luat trusa de machiaj si am facut o minune cu chipul meu. Dupa ce am aplicat produsele cosmetice , aratam ca noua . M-am imbracat cu ceva lejer si i-am zis Idei ca eu ies afara sa iau o jura de aer. Nu m-a lasat zicand ca e frig si ca sunt slabita. A vrut sa vina cu mine dar eu nu voiam asta , voiam sa fiu singura , doar eu cu mine. In cele din urma am facut-o sa accepte.

      Am pasit pe asfaltul ud si respiram aerul proaspat. Ma uitam la lumea care trece pe langa mine , observam chipurile oamenilor tristi , observam tot ce nu vazusem pana acum. Priveam totul mult mai atent.

       Am mers prin parul in care obisnuiam sa ne plimbam in urma cu ceva zile imbratisati si ... pur si simplu chipul imi era plin de lacrimi. Treceam trista pe langa oamenii care ma priveau si se intrebau ce am. Am intrat in primul magazin si am cerut un pachet de Kent si o bricheta.
 M-am asezat pe o banca , am scos prima tigara din pachet si mi-am aprins-o. La primul fum m-am inecat , dar apoi am continuat sa fumez pana am consumat jumatate de pachet. Eram ametita si m-am lasat pe spate pe banca rece si uda. Nu imi mai simteam corpul si nu mai gandeam bine. Lacrimile curgeau incontrolabil pe chipul meu inghetat. Afara era frig. Priveam fete mirate si incruntate care se uitau la mine. Nu stiam la ce s-or gandi dar nici nu imi pasa.

    Mi-am mai aprins o tigara si ma pregateam sa plec spre casa insa privirea mi-a ramas blocata pe siluetele a doi indragostiti. Dintr-o data nu mi-am mai simtit picioarele vazand chipul baiatului.