XZ (boyxboy)

Capitolul 6. Z

             Lovesc mingea cu piciorul si Josh o pasează mai departe spre Louis. Cam asta e singura distractie care poate avea loc pe aici. X stă pe iarbă si mă privește insistent. Nu pot să cred că i-am spus... probabil i se pare foarte amuzant. Mă aleg cu o minge în stomac și cad pe spate.

-Josh! strigă Louis deranjat de acțiunile "fratelui său" si vine imediat pe mine ca să vadă dacă sunt bine.

              Mă ridic ușor ametit si mă uit urât la el. X se întinde pe iarbă si ii lovește gleznele cu piciorul, făcându-l sa se dezechilibreze.

-Ratatule. zice plictisit si se ridică

               Când plictiseala i-a lovit si pe ei i-au cerut voie bărbatului să mergem la lac. Bineînțeles că a fost de acord. Merg încet in urma lor și aparent X începe să se împrietenească cu ei. Oare face asta din cauza a ceea ce am spus aseară? Nu prea ar avea sens. Aseară am crezut că si el mă place, am crezut că va spune ceva legat de asta. Însă a fost foarte tăcut. Trecem printre zecile de copaci și aud păsările cântând, iar razele soarelui pătrund prin frunzișul des. Poteca asta pare a continua la nesfârșit. Incerc din greu să țin pasul cu ei si cu subiectul lor de discuție. Nu am nicio șansă! Ajung ultimul la lac si le văd hainele pe mal, iar ei sunt in apă. Mă așez pe jos apoi iau o crenguță si incep să trasez linii pe pământ cu ea. Îi aud râsul contagios si imi ridic privirea. Louis a alunecat in apă și are parul ud acum. Cred că asta s-a întâmplat din cauza lui X pentru ca imediat devine victima lui si e scufundat în apă. Macar ei se distrează. Îmi bag mâinile în buzunarul hanoracului si raman cuminte aici.

        E seară. După rugăciune lucrurile au început să fie si mai ciudate. X se transformă în ei... adică e terifiant! Încep să cred că preotul ăsta l-a spălat pe creier. Mănânc din farfurie, privindu-l. Nici măcar nu mă bagă în seamă, în schimb dacă Louis sau Josh spun ceva se alătură conversației si râde la glumele lor stupide. Privirea mulțumită a bărbatului mă dezgustă. Presupun ca acum i se pare ca familia lui e completă.

-Pot să merg în cameră? spun si mă ridic
-Da, fiule!

          Nu sunt fiul tău, străine! După ce ies din raza lor vizuală incep să alerg pe scări si intru direct în cameră apoi mă arunc în pat. Credeam că o să fie mai bine acum ca el e aici! Dar sunt la fel de invizibil si nedorit! Nu ca eu as vrea să apartin acestei familii.

-Ești în regulă?

            Tresar speriat cand ii simt mâna pe umărul meu. Mă ridic si mă sprijin de perete.

-Oh, cineva si-a amintit că exist! zic plin de ură
- Ce? spune confuz si isi dă tricoul jos apoi îl aruncă pe patul lui
-Presupun că din cauza mea si a ceea ce am spus aseară o să mă ignori de acum. E in regulă! Nu trebuie să te prefaci ca iti pasă de mine, dacă tu nu simti acelasi lucru! Doar spune-mi asta in loc să mă ignori complet! zic frustrat si imi încrucișez mâinile la piept

               Ce i se pare atât de amuzant? Mă incrunt la el si isi întoarce privirea spre ușă apoi face un pas în spate. Începe să își așeze patul, iar "tata" intră  pe ușă fără să bată, ca de obicei.

-Asta e cartea despre care am vorbit mai devreme. Ar trebui să o citesti!

                Îi întinde o carte de mărime medie cu o copertă groasă de culoare neagră. X îi mulțumește apoi o ia cu ambele mâini și o studiază cât timp bărbatul îi face o scurtă descriere a ei.

-Poate dorința ta de cunoaștere se va lipi si de fratele tău, ar fi o binecuvântare pentru noi toți. spune si mă privește fix
-Voi încerca să îl aduc pe calea cea dreaptă, tată. spune pe un ton ciudat si mă privește si el 

                 După ce pleacă închid ochii si cad pe o parte apoi strâng perna in brațe. Îi alege pe ei deci?! Cum rămâne cu noi?! Cred ca nu a fost niciodată vorba de noi de fapt! A fost doar imaginația mea de copil prost! Cum rămâne cu evadarea noastră?! Patul se lasă sub greutatea lui. Imi scot fața din pernă si îl privesc urât.

-Pleacă! zic în șoaptă si îl împing însă nu se lasă si mă prinde de braț. Citeste cărțile lor stupide! Fii fiul lui perfect, eu nu voi fi niciodată! spun agitându-mă că să scap de el
-Calmează-te, Zero!

            El nu imi spune niciodată așa! Îmi iau perna în brațe și oftez zgomotos.

-Imi pasă de tine, idiotule! Pentru că te iubesc! Esti tot ce am! Cum ai putea să crezi că te-aș ignora vreodată?!
-Asta ai facut toată ziua! zic de parcă nu e evident
-Vreau să plecăm de aici cat mai repede si pentru asta trebuie să le câștig încrederea! strigă în șoaptă si imi smulge perna din brațe.

               Săraca mea pernă ajunge undeva pe jos. Mă prinde strâns de talie și mă trage mai aproape de el.

-Ți-am promis că o să plecăm de aici. Mă țin de promisiune chiar dacă voi ajunge să fac lucruri greșite. Tu trebuie să îmi promiți că ai încredere in mine indiferent de situație!

                 Îi privesc adânc ochii albaștrii si din greșeală ii ating pieptul dezgolit. Mâinile mele încă tremură. Imi strâng pumnii si înghit în sec.

-Dar dacă vei ajunge ca ei?
-Păcătosul de mine tocmai ti-a spus că te iubeste si tu îți mai faci griji ca o să ajung ca ei? spune râzând si imi sărută protectiv fruntea

                  Să zicem că ar putea avea dreptate. Însă preotul nu e atât de ușor de păcălit si poate da de necaz.

-Dormi, Z. șoptește si se ridică din pat apoi imi aruncă pernă in cap
-Noapte bună. zic si închid ochii