XZ (boyxboy)

Capitolul 20. Z

             Ies din zona de visare si mă uit surprins la el.

-Stai, stai, stai!zic râzând. Parcă trebuia să fie un final fericit!

              X se întoarce spre mine si isi dă ochii peste cap.

-Dar era interesant!spune apoi mă strânge în brațele lui
-Tocmai ti-ai povestit moartea, X.soptesc chicotind

              Aud pasi pe hol. Cobor din patul lui si mă așez pe al meu. Ușa se deschide si directoarea intră. Ne privește pentru două secunde apoi stinge becul si iese.

-Nu aș putea să plec de aici fără tine, X.spun serios
-Totuși, iti poti imagina câte s-ar fi întâmplat dacă ai fi rămas cu părinții tăi adoptivi.zice apoi se întinde pe burtă si întinde mâna spre mine, privindu-mă zâmbind
-Nu vreau să știu.zic si îmi strecor degetele între ale lui

              Încă imi amintesc cum am urcat în mașina aia nenorocită, cu preotul si sotia lui. In momentul in care m-am trezit între doi străini... Nu am fost bine. Cei doi soți au întors mașina imediat si m-au adus înapoi aici cand au vazut ce crize pot să am. Am alergat pe scări până în camera noastră și l-am luat pe X in brațe. Asta s-a întâmplat acum cativa ani, X încă face mișto de mine pentru ca am ajuns iar aici.

-Ce facem după ce ieșim de aici?întreb  în timp ce îi dau drumul la mână și urc in patul lui

           Mă strânge în brațe și își pune capul pe umărul meu. Dă să spună ceva, dar îl opresc imediat.

-Nu o să omorâm oameni, X!șoptesc privind tavanul. Vom fi oameni normali!
-Păcat.zice si oftează. Aproape normali... mă corectează apoi isi lipește buzele de gâtul meu
-De ce in povestea ta eu eram un laș?întreb visător
-Nu erai laș, erai adorabil...șoptește zâmbind. Micul meu pisoiaș adorabil.
-Doar al tău.șoptesc si ma foiesc putin

            Imi scot mâna stângă din strânsoarea apoi o așez pe spatele lui.

-Oricum, drăguță poveste.

              Imi place să îi ascult vocea, e liniștitoare. De câteva săptămâni îmi tot spune chestii care "s-ar fi putut întâmpla". Pe parcurs a devenit atât de complicată si el era mereu in centru atenției, ceea ce mi se pare si normal din moment ce e povestea lui. X citeste prea multe cărți, de asta are o imaginație așa bogată.

-La ce te gândești?întreabă si isi ridică privirea spre mine
-Povestea ta încă îmi dă bătăi de cap.zic si pufnesc amuzat
-Trebuie să recunoști că a fost o poveste bună.
-Poate, dacă nu mă transformai într-un criminal.

           Începem amândoi să râdem, doar gândindu-mă la mine cu un cuțit în mână mă pufnește râsul. Nu aș putea să omor pe cineva, poate sunt un laș. Se ridică și se așează pe jumătatea lui de pat. Ne holbăm amândoi la tavan si auzim cum cei din camera de deasupra țipă si urlă.

-Crezi că se potolesc vreodată?întreabă plictisit
-Stai doar să ajungă directoarea la ei.
-Oare ce naiba le fac?
-Am auzit că Taylor a început să îi terorizeze pe toți.zic si imi trag mânecile hanoracului peste degete. Cand crezi că o să ajungă la noi?
-Niciodată, dacă nu cumva vrea să il las fără dinți. Nimeni nu se atinge de tine!

           Isi intoarce capul spre mine si fac acelasi lucru.

-Chiar as fi capabil să omor pe cineva pentru tine.

             Se întinde spre mine apoi buzele noastre se ating încet. Se aude încă o izbitură deasupra noastră și cineva strigă apoi liniște totală. Ne uităm la tavan câteva secunde apoi mă cuibaresc în brațele lui si ne inveleste pe amândoi cu pătura.

-Noapte bună, pisoi.șoptește si isi afundă nasul in parul meu

SFÂRȘIT