XZ (boyxboy)

Capitolul 8. Z

         Haos. Așa e totul în capul meu. Mi-e frică de momentul în care o să se întoarcă acasă. Mi-e frică pentru că X o să pățească lucruri îngrozitoare. Nu vreau asta! Dar... frica mi-a întunecat mințile si in momentul in care a spus să dau vina pe el asta am si făcut! Sunt atât de fricos! Aud ușa deschizându-se si abia acum realizez ca e dimineață. Louis intra in încăpere si tranteste o tavă pe noptieră.

-Dacă ar fi după mine v-aș lăsa pe amândoi să muriți! Sunteti o rusine pentru familia noastră! Focul iadului o să vă ardă de vii pe amândoi!

          Îl privesc serios cum iese din cameră și mă încuie aici. Privesc tava de mâncare. Nu cred ca ar trebui să mănânc chestia aia indiferent de cat de flămând sunt. Mă ghemuiesc pe mijlocul patului si mă uit în locul în care obișnuia să fie X. Oare ce i-au făcut? Unde l-au dus? Dacă nu îl voi mai vedea vreodată? Îmi strâng ochii împiedicând lacrimile să imi atace din nou obrajii. Trebuie să mă adun naibii, din momentul în care am fost prinși am pierdut orice șansă de a scăpa de aici.

Câteva ore mai târziu

-Vreau să merg la baie! repet a mia oară si bat cu pumnul in ușă apoi cad în genunchi pe podea. Vreau la baie! strig din nou si dau cu capul de ea

         Nici nu cred ca ma aude cineva. Se descuie ușa. Mă ridic si dau cu ochii de soția lui.

-Ai 5 minute la dispoziție!

          Alerg spre baie si închid ușa în urma mea. După ce sunt gata ies pe hol si îl văd pe Louis ieșind dintr-o cameră plin de mâncarea pe care mi-a adus-o si mie dimineață. Cămașa lui e pătată de supă si are bolul spart pe tavă.

-Ce ți s-a întâmplat? zice femeia confuză
-E un sălbatic.

            Mă împinge înapoi în cameră și închide ușa. Deci X încă e aici. Dacă a putut să îi faca asta lui Louis sigur e bine... Momentan. Când "tata" o să se întoarcă lucrurile nu o să mai fie deloc bune pentru niciunul dintre noi. Mă apropii de fereastră si imi așez mâinile pe marginea de lemn. Se inserează. Înseamnă că suntem cu o zi mai aproape de sosirea lui. Bat cu degetele pe in lemn privind in gol. Uneori mi-am dorit să fi murit naibii. Orice era mai bine decat să fiu aici cu ei. Mi-e dor de X, mi-e dor să fiu iarăși un copil. Mi-e dor să am 10 ani, vreau să îl întâlnesc iar pentru prima dată. Vreau să ne alergăm pe holurile orfelinatului împreună fără să ne pese ca ceilalti copii suferă din cauza faptului că nu au părinți. Noi nu ne doream asta, noi ne aveam unul pe celălalt si eram perfect. Dormeam amândoi în același pat, tot timpul eram foarte apropiati. Imi place atât de mult să îi aud bătăile inimii ca nici nu mi-am dat seama cand am ajuns să îl văd mai mult ca pe un amic. Mi-e dor de vremurile alea, dar din pacate nu o să mă pot întoarce la ele niciodată. Sunt fericit ca s-au întâmplat. El a ținut locul unei întregi familii pentru mine. Iar acum o să fie rănit. Nu pot face nimic să îl ajut. Sunt atât de neputincios! Imi pare rău că nu sunt ca tine, X. Ultimele zile mi-au demonstrat că familia nu e singurul loc în care o persoană se poate forma. El e mult mai puternic ca mine. Dacă cu cativa ani in urmă eram aproximativ pe aceeasi undă acum am fost lăsat în spate. Încă îmi amintesc cuvintele lui " libertatea... cum rămâne cu ea?". Sunt ținut aici ca un câine, forțat să trăiesc fiecare zi după un tipar. Mintea mea nu mai percepe altceva. Dacă vom ieși de aici nu stiu cum voi face față adevăratei vieți.