XZ (boyxboy)

Capitolul 14. Z

Următoarea zi

Mă ridic de pe canapea si văd ușa de la dormitor deschisă. Te rog să nu fi plecat din casă! Verific camera, nu e aici. Merg in bucătărie si îl văd pregătind micul dejun. Răsuflu ușurat privindu-l cum închide focul aragazului si pune mâncarea în două farfurii. După ce imi fac rutina de dimineață mă întorc în bucătărie. Miroase atât de bine a cafea! Chiar mi-au lipsit zile petrecute împreună.

-Neața. șoptește răgușit si mă sărută. Îmi pare rău pentru aseară, promit că o să mă revanșez.

           Cum as putea să fiu supărat pe el când are zâmbetul ăla adorabil?

-Deja fac asta, am pregătit micul dejun! zice si soarbe din cana de cafea apoi imi face cu ochiul

              Nu pot să cred că o să trec atât de ușor cu vederea faptul că el m-a lăsat să dorm pe canapea toată noaptea și... la naiba. Chiar o să trec cu vederea asta. Luam micul dejun in liniște. După stăm întinși pe canapea si ne uitam plictisiți la TV.

-E așa plictisitor! zice exasperat si schimba programele in continuu
-Hai să ieșim. Oricum trebuie să facem cumpărături. zic si infulec încă un chips așteptând reacția lui
-Parcă ideea de a sta aici nu e atât de rea... spune terifiat de gândul că va trebui să colinde tot magazinul până vom termina de cumpărat toate lucrurile de pe listă
-Haide! zic rugător si îl lovesc încet cu piciorul im umăr. Nu mai avem înghețată de ciocolată! Si vreau! strig ca un copil mic 

             Inspiră adânc și se ridică. Oh, da. Stiam că nu poate să imi reziste.

  În supermarket

             Casc plictisit si ma sprijin cu un picior de coșul de cumpărături, privindu-l pe blond cum verifică lista aia. După ce pune produsele in cos putem merge mai departe. Mă uit două secunde la ceas apoi realizez ca X a dispărut. Mă uit in jur si nu e nicăieri. Cineva trage de mâneca hanoracului meu. Mă întorc sperând să fie el, dar e doar o bătrână.

-Tinere, mă poți ajuta să iau acea conservă. E prea sus pentru mine, iar nepoata mea nu e aici momentan.

           Imi arată pe care o vrea apoi o iau si o ia cu mâinile tremurânde. Cine naiba lasă o femeie în vârstă de una singură într-un supermarket?

-Mulțumesc, dragule.
-Bunico, am gasit untul de arahide! E chiar cel pe care...

               Obrajii ei se inrosesc dintr-o dată. Își mută privirea pe bunica ei care zâmbește și se uită de la unul la altul.

-Acest tânăr chipeș tocmai ce m-a ajutat să iau asta de pe raftul de sus. E un adevărat gentleman. Întreabă-l dacă are  iubită. încearcă să ii spună doar fetei, dar am auzit perfect fiecare cuvânt chiar dacă bătrâna se îndepărta

                 Tipa rămâne blocată uitându-se la mine.

-Ăm, scuze pentru bunica. Are impresia ca se poate băga atât de ușor în viața cuiva. zice si isi trece mâna prin parul blond
-E in regulă, nu e mare lucru. spun ușor stânjenit
-Drace, Z! Te-am cautat peste tot! spune X apărând din spatele fetei
-Tu esti cel care a dispărut!
-Ba nu!
-Păi ne mai vedem. zice tipa apoi se întoarce. Adică, dacă vii des pe aici sigur ne mai vedem. Nu că ar trebui să vii pe aici, dar e un loc drăguț. continuă încurcată. De fapt nu e prea drăguț, nu traiesc într-o peșteră. Există locuri mai bune in care poti să te întâlnești cu cineva! Eu, eu trebuie să plec. Ati auzit si voi? Sigur mă strigă bunica! Vin imediat, bunico!