XZ (boyxboy)

Capitolul 18. Z

Privesc terifiat vaporul din fața mea si tremur de frig. X e plecat deja de 15 minute! Dacă a pățit ceva?! Aud pasi in spatele meu. Dacă mă întorc și... Sunt prins si simt lama unui cuțit fix pe gâtul meu. Înghit în sec.

-Te-ai rătăcit, puștiule?

Vocea lui imi face inima să o ia razna.

-Lasă-l in pace, Jack! strigă X si sare de pe vapor

Sunt eliberat. Mă întorc si fac câțiva pași în spate privindu-l pe individ. Își bagă cuțitul la loc si zâmbește. Tipul asta e foarte ciudat. Zâmbetul ăla e straniu. X imi atinge umărul si tresar speriat.

-E in regulă, Z. șoptește apoi se apropie de individ

Dă mâna cu el si discuta despre ceva ce nu inteleg. Imi asez mâna pe gât, asigurându-mă că sunt întreg.

-Ce știe să facă? zice Jack

Amândoi se uită la mine. Eu? Îl privesc cu ochii mari pe X. Încep iar să șoptească si nu inteleg nimic. La un moment dat tipul ăla dă negativ din cap si dă să plece, dar X il prinde de braț.

-Haide, Jack! Nu îl pot lăsa singur!
-E mare, Xander! Se descurcă singur.
-Dacă se descurca nu mai eram aici să mă milogesc de tine ca un câine!
-Nu mi-e cu nimic de folos, Xander. spune tipul si mă analizează din cap pana in picioare

X bate pasul pe loc apoi lasă privirea în pământ. Aud un claxon si imi pun ambele mâini pe urechi. Vaporul ăsta o să plece. Cei doi dau iar mâna și X e foarte posomorât. Jack trece pe lângă mine rânjind apoi urcă pe vapor.

-Ce ai făcut? intreb temător
-Vrei să rămâi cu mine? întreabă si isi așează mâinile pe obrajii mei, ridicându-mi privirea spre el
-Da! zic sigur pe mine si imi asez mainile peste ale lui
-Jack ne poate ține în siguranță, dar există un preț.

Un preț?! Ce preț... Privirea lui e atât de ciudată pentru mine.

-Drace, X! Ce vrea nerodul ăla de la noi? Nu am de gand să mă prostituez pentru el! zic ironic

Presupun ca asta nu a fost amuzant.

-Câți oameni esti dispus să rănești că să rămânem împreună?
-De ce trebuie să facem asta? Am putea să...
-Să ce?! Eu nu văd o cale mai bună! Am omorât oameni, Zero! Asta e tot ceea ce stiu să fac! Cel mai probabil asta o să ajungi să faci si tu!
-Dar sunt oameni nevinovați...

Râsul lui mă induce total in eroare. Își lipeste fruntea de a mea si zâmbește, privindu-mă atent.

-Acolo unde mergem nu există oameni nevinovați, pisoi. șoptește apoi imi sărută fruntea si face un pas în spate privind vaporul din dreapta. O să plece imediat. Spune-mi, Z. Cati oameni?

Mâinile mele deja sunt pătate de sângele acelui individ. Numai imaginea cu el căzând in gol imi face pielea de găină.

-Îți ia prea mult să te gândești, Zero! zice nerăbdător și se întoarce cu spatele la mine