Credit to the owner
La media Barram O Brien
Perspectiva Domenico
Privi in tacere spre ceasul din camera. Trecut de ora zece jumatate. Lasa atunci cratita pe aragaz. Si porni spre sacul de cartofi pe care il scoase dintr-un dulap.
Lua un bol de pe masa si incepu sa arunce cartofii in bol cu nemiluita. Pana ce umplu bolul.
Un singur gand nu ii dadea pace.
-Noah unde esti? se intreba iar iritat. Si incerca sa isi stapaneasca suvoiul de ganduri.
Daca el pateste ceva din vina mea? Daca ajunge nevinovat pe mainile lor? Daca fetele se obisnuiesc cu ideea asta, ca el ar putea fi? Nu pot permite asta.
Lasa bolul pe masa si vara sacul la loc in dulap. Cu un singur gand.
Nu e de bine.
Se ridica si indrepta atunci mana dreapta spre buzunarul blugilor sai, dar chiar atunci ii suna telefonul.
-Da? spuse atunci cu voce amabila si politicoasa.
O voce prefacuta.
-Domnul O Brien, cu D mare. Si ai grija cum il pronunti.
-Oh, nu am uitat de lectiile cu dumneavoastra. Dar, mai am si o fata astazi. murmura el incruntat si isi aminti de nepoata vecinilor de pe strada lor.
Fata lor de liceu dorea mult sa urmeze Conservatorul, iar el le promisese ca o va invata pe fata sa cante la pian la perfectie.
-E in regula, pot veni la tine acasa, la voi? Aveti pian, in casa, nu?
Isi aminti de pianul cumparat de Noah, la care mai canta si el din cand in cand.
Isi aminti de timpul in care incercase sa il ajute sa mai progreseze.
Sunt prietenul sau si ce am facut sa il ajut?
Scrasni din dinti furios si isi alese cu grija vorbele.
-Daca doriti, bine. Dar, avem...
-Platesc dublu.
Sa il vad cu Brita impreuna? Cum se ating si cum se saruta? Si cum o priveste...?
-Ma voi...
-Atunci asa ramane, voi fi acolo.
-Domnule Barram!
Dar ii inchise in nas telefonul.
-Idiotul. marai furios. Si busi pe masa telefonul. Trebuie sa scap cumva de asta, cat mai repede diseara.
Inainte sa nu fac vreo prostie.
Arunca o privire spre calendar. Si simti cum transpiratia i se prelinge pe gat.
11 octombrie.
-A trecut doar o saptamana si o zi, cum sa fie posibil?
ISI duse mana la cap. Si incerca sa se linisteasca. Marti, nu putea inghiti ziua de marti.
Se sprijini de blat si isi aminti atunci si de cartofi.
-Sa ii prajesc. mormai sec. Si puse mana pe bol si pe un cutit de pe bufet.
-E doar o atractie.
Una insa asa puternica, dar care simt ca ma devoreaza.
Incet, incet.
Si cad prada ei...
-Probleme din nou? ii auzi vocea lui Mabel. Si fu cat pe-aci sa isi taie un deget.
CITEȘTI
Ochi negri
Non-FictionTe iubesc cum nu m-am iubit nici măcar pe mine, o viață întreagă. Iar asta mă sperie. Fiindcă mă tem acum să nu te pierd...
