Ochi negri

Pentru tine...

"A te sacrifica pe tine pentru cineva e un act nobil de devotament si iubire, un act sincer de iubire."

Perspectiva Endo

-Nu ar fi trebuit sa ma aduceti pana acasa. Ma descurcam si singura. Privirile ni se intalnira insa pe loc. Si zambesc atunci lenes.

-Ti-am zis, ca am lectii de pian, de primit.

-Ce urmariti, domnule Smith? ma intreba atunci Eve serioasa. Si mi arunc privirea spre casa.

-Nimic important, sa intru acolo si sa invat sa cant la pian.

-Doriti sa va razbunati pe mine, nu? Am spus ca nu voi aduce vorba de ce am vazut la spital. Dar doresc sa fiu lasata in pace.

-Si datoria pe care o ai fata de mine? ranjesc spre fata si o ating atunci pe brat. Ea se feri de atingerea mea si tremura scurt.

-O voi plati, pe toata, intr-un alt fel.

-Pot sa stiu ce nebun ti-a bagat asta in cap? Te-ai indragostit, nu? Spun cu gandul la vorbele lui Taddeo. E brunetul acela, corect?

-De ce m-ati ajutat atunci? Chiar vreti banii mei? Vi-i voi da. Insa va cer, sa nu mai faceti asta, daca nu simtiti. Un bine nu e bine, daca nu e facut cu mila si cu bunatate.

-Ce te face sa crezi ca ti-am vrut binele? o intreb amuzat. Si opresc atunci masina, timp in care scot cheile din contact. Si opresc aerul conditionat.

-Fiindca v-am vazut privirea. Vreau sa cred ca sunteti bun, in final, nu vreau sa ne despartim cu regrete. V-am ajutat afacerea sa infloreasca, nu credeti ca am platit o parte din ani prin serviciile oferite?

-O parte, intr-adevar. adaug amuzat. Dar cealalta?

-O sa v-o ofer si pe cealalta, in timp. Ori ma veti forta, sa va fiu loiala in continuare?

-Prea bine. spun atunci serios. Daca in decurs de o saptamana, imi platesti jumatatea ramasa din banii pe care mi-i datorai, te voi lasa in pace, Miller. 

-O saptamana? ingaima ea stins. Nu voi putea insa...! 

-Va trebui sa faci rost, daca vrei sa scapi de mine, de pe cap. Vorbele mele parura ca o izbesc in plin. Eve nu mai comenta nimic, doar isi tuguie buzele. Si cobori din masina mea, cu o expresie indurerata a fetei.

M-am uitat in oglinda retrovizoare. Timp in care cuvintele lor, ale ei si ale lui Taddeo, imi zburda prin minte.

De ce-ai facut-o?

Fiindca SUNTEM la fel, Miller.

-Oh, si-a uitat maretul sal in masina mea. mormai nemultumit. Ce parfum ieftin e asta? O sa mor intoxicat cand ma intorc acasa, de pe drum. Ce parfum, sa o scot cat mai repede afara!

Trantesc atunci portiera cu forta. Si o vad pe Eve cum urca scarile de la casa, grabita. Un detaliu imi atrase insa atentia. Nu se afla nicio lumina aprinsa in casa.

-Ceva se intampla. imi zic si arunc la pamant salul. Eve opreste-te! tun spre fata. Iar mainile ei se oprira chiar atunci pe clanta de la usa. Fug pe scari si ajung atunci in fata ei, cu un deget in zona gurii.

-Nu face zgomot.

-Cred ca deja i-ai alertat tu pe toti, Endo! izbucni ea agitata. Ce este? Iti bati joc de mine acum?

-Tu ma tutuiesti?

-Endo! Arat spre casa.

-Daca era cineva acasa, de ce nu sunt luminile aprinse? Intrebarea mea paru ca o face sa inteleaga la ce ma refer. Si vad cum devine palida, iar culoarea i se scurse treptat de pe chip.