Ochi negri

Pe buze porti minciuni

"Imi esti draga cum numai o comoara poate fi. Ingropata adanc ai fost. Pana ce te-am gasit. Descoperirile nu sunt ale celor care cauta. Ci ale celor care au stiut ce or sa gaseasca. Comorile nu se arata usor. Mai ales cele ale unei iubiri eterne."

Sapa bine, si gandeste-te, ce vrei

Perspectiva Brita

Intreaga zi de duminica a fost un total circ. Fiecare membru al casei a incercat practic sa se evite unul pe celalalt. Incat am crezut ca asist la o epopee a tacerii. In fapt, niciunul din ei nu mi-a oferit vreo explicatie. Fapt care m-a fortat sa ma retrag in camera mea. Si sa ma intreb ce e in neregula cu colegii mei de casa.

Incep pe zi ce trece sa inteleg la ce s-a referit Noah cand a sustinut ca ei nu sunt ca restul.

Viata unui adolescent e un roman pur cateodata.

***

In afara meselor ziua de duminica a fost tacuta si lipsita de zgomot. Abia luni dimineata cand am ajuns in bucatarie am auzit primele voci. Se pare ca Eve se ciondanea din nou cu Noah. Nimic nou, totul s-a reintors la normal.

Macar de-ar fi asa simplu si cu viata mea...

17 octombrie si simt ca deja pierd sirul zilelor. Nu am mai dat de calendar, cand m-am trantit la locul meu pe scaun. Ma bucuram ca cel putin pe scaune nu se certau ca cei de gradinita.

-Nu, tu ai sa intelegi vreodata ce inseamna sa fii o fata, Noah!

-Nici ca mi-as dori! Departe de mine gandul asta! Spun doar ca exagerezi. Da-i si omului un credit, nu crezi?

-Ce, vrei prezumptia de nevinovatie?! Cand a facut atatea?! Oh, buna draga! ma ochi atunci din prima Eve si imi intinse un bol plin cu cereale si un hotdog.

-Pofta buna! adauga sec Noah. Vezi ca s-ar putea sa fie vechi carnatul.

-Termina, Noah, ca iti trag una peste brat. il avertiza Eve sec. Si ma uit atunci spre Eve.

-Noi vesti?

-Nu apucasem sa iti spun. A mai fost o victima si a fost vazut, acel nemernic. Dar a fost ajutat probabil sa scape. Au fost la un pas de a-l PRINDE.

-Nu v-am zis eu? pufai amuzat Noah. Desi, am sentimentul ca va mai dura o luuunga...in fine, mai bine ma opresc.

Deveni brusc intunecat. Schimbarea lui imi atrase atentia.

Dar atunci m-am trezit asaltata de o farfurie plina cu sandwich-uri. 

-Eu le-am facut, ia unul. Cand mi-am ridicat privirea am dat de privirea ferma a lui Domenico. Un ranjet amuzat i se ascundea la colturile gurii.

-Stii mereu cum sa atragi atentia, nu? ii dau replica.

-O sa te ingrasi, daca mananci asa mult. pufai Noah iar ca o vipera. Poate ne rupi treptele, cand vei fi de 100 de kilograme. Sunt destul de vechi, nu cred ca exagerez cand zic acum ca nu le-or fi schimbat de 30 de ani.

-Noah, masa te astepta. intra in el ca de obicei Mabel. Si fornai pe nas. Nu poti sa mananci si tu in TACERE?

-Cum? Trebuie sa mestec! Tot voi face zgomot.

-Unde a fost vazut? o intreb atunci pe Eve. Si ea imi intinse atunci ziarul.

-Procurorii nu au terminat de analizat cazul. chicoti scurt Noah. Cand veniti deja cu o banuiala?

-E destul de aproape de noi, clubul asta.

-E chiar in zona clubului unde lucrez eu. imi raspunse atunci Eve tacit. Deci, intr-un fel, pericolul pandeste prin aer.