Ochi negri

Suntem legati

Credit to the owner of the photo

la media, lumea interioara a lui Domenico Santiago

Perspectiva Domenico

Nu era genul de om sa acorde prea multa atentie calendarelor. Cum se implinise insa o luna de cand Brita se afla in casa, nu putea UITA acel detaliu. Nu stia daca se datora vorbelor Britei si a influentei sale puternice asupra lui, ori a faptului ca ochii i s-au pironit asupra calendarului din pura intamplare, dar analiza atent data zilei respective.

2 Noiembrie, miercuri. Anul 20...

-E numai vina Britei. isi repeta atunci amuzat. Si se sprijini de blat. Arunc o privire spre mancarea deja pregatita. Apoi la ceasul de pe perete. 

-Ma simt de parca as avea musafiri. Zambi scurt si incepu sa scoata dintr-un sertar tacamurile. Facea pariu ca niciunul din locatari nu avea sa se atinga de ele. Pare ca sunt singurul care nu are vreo alergie in privinta gatitului. se amuza atunci Domenico de propriile sale ganduri. Ar fi vrut sa citeasca, dar nu voia sa traduca. Cum nu avea carti in spaniola, trebuia sa se resemneze. Cititul era pasiunea lui favorita. In secret, mai desena si el ca Brita, dar nu era mare artist. Cat despre reguli..mereu simtise nevoia sa le incalce. Nu din dorinta egoista. 

CI FIINDCA NU INTELEGEA SENSUL UNORA DIN ELE.

In timp ce incerca sa nu se lase prada vesnicei dorinte, care ii parjolea trupul. Vru pret de o clipa sa isi scoata telefonul si sa se mai uite inca o data la stiri, dar chiar atunci auzi bubuitul unor tocuri pe scari. Si se opri.

Mintea ii reveni la momentul prezent. Povestea cu violatorul in serie, care continua sa faca ravagii prin oras trebuia sa mai astepte momentan.

Fiindca un alt caz mai brutal, decat acela, rasarise.

-Parca se presupune ca exista ordine si lege. nu reusi sa isi inghita acel comentariu. Si izbi cu soldul in dulapul de jos, facandu-l sa tremure cu putere atunci cand se inchise.

-Tu cu cine vorbesti? Domenico, cel putin vorbeste cu unul din amicii tai pe Facebook. Nu vorbi de unul singur, suna ciudat. ii tinu ca de fiecare data predica Mabel. 

-Noah trebuie ar trebui deja sa se intoarca si el. Ceva legat de Eve? 

-Tocmai ce am vorbit cu ea la telefon. Va mi intarzia putin. Doreste sa ii faca o surpriza lui Noah.

-Sper ca una placuta.

-Normal ca da. E vorba de Eve! izbucnira atunci amandoi in ras la comentariul ei. Moment in care Domenico facu un gest larg spre masa.

-Ia loc, masa e deja pregatita. Desi, ar trebui sa ii asteptam si pe restul. Sa apara.

-Oh, te ocupi de tacamuri? Da-mi-le mie. Domenico i le inmana fara sa comenteze. Ca apoi sa porneasca spre chiuveta si sa incepe sa spele vase.

-Ma simt uneori de parca as fi deja casatorit. Stii? se trezi ca vorbeste, fara sa isi mai puna acea masca de tip perfect pe chip.

-Stiu, adica faci cam toata treaba din casa. Suntem trei fete, dar nu se simte deloc. Imi pare rau. O sa ma ocup eu pe viitor, de ele.

-Nu, e in regula. Nu ele mi-au asigurat locul aici? arunca atunci gluma in aer. Desi amandoi stiau bine cum fusese inceputul sederii sale aici in urma cu doi ani.

-Asta ma socheaza la tine. Mereu ma surprinzi Domenico. Sei injura-ma, daca tind sa exagerez, prea mult. Insa e adevarul.

-Inteleg ce vrei sa spui. murmura si lasa atunci detergentul de vase in stanga chiuvetei. Lichidul verzui cu miros de mere fu inhalat de caile sale respiratorii pe loc.