Ochi negri

Legaturi fratesti distruse

Perspectiva Brita

Nu ma asteptam ca dupa terminarea orelor, sa zaresc masina lui Barram la doi pasi de mine. Un Subaru negru stationa brusc pe una din strazile principale ale campusului.

-Urca. ii aud vocea si chiar inainte sa comentez ceva, portiera imi fu deschisa. 

Ma uit lung spre Barram. Dar nu imi pot da seama, ce este cu el. Modul in care privea in departare spre semafor, ceva din privirea obosita, imi atrasera atentia. Si am avut brusc senzatia ca ceva se intamplase cu el.

Ma urc atunci fara sa mai pierd vremea. Si imi trantesc atunci rucsacul in poala. Trag portiera dupa mine, timp in care masina porni in viteza pe strada.

-Mai incet! spun speriata cand vad cum acel ac ce marca viteza aproape sarise de la 40 la aproape 70-80km/h. Ma tin atunci de portiera ingrozita. Si imi spun ca poate ar fi fost mai bine sa merg pe jos pana acasa.

-Centura pentru ce-a fost creata, Brita? marai spre mine scurt. Si abia atunci imi amintesc de ea. Reusesc sa mi-o prind in momentul in care masina opri la semaforul din fata noastra.

Sunt azvarlita in fata cu capul, dar centura isi facu treaba intr-un mod remarcabil.

-Parca mergi prin gropi.

-Asa conduc de cand ma stiu. veni replica. Nu era una calduroasa. Nici una taioasa. Ca data trecuta.

-Barram? imi iau in final inima in dinti si il strig pe nume.

-Vreau sa clarificam o data pentru totdeauna lucrurile intre noi. fu tot ce mai spuse, iar atunci se facu verde. Calca pe pedala cu o ferocitate care nu ii era specifica si privi innegurat inainte.

Fara sa imi arunce macar vreo privire furisa, inapoi.

Ceva s-a intamplat cu el. nu m-am putut atunci opri din presupus.

***

-Sper ca iti va placea terasa. E inchiriata doar pentru noi doi. Nu avem insa multa vreme ramasa. il vad cum se uita precum un business man la ceas. Si cum si-l verifica atunci constiincios inainte de a lua loc. Gesturile sale erau din nou naturale, elegante si neafectate de vreo purtare obscena.

-Barram, eu nu te mai inteleg deloc. recunosc in final scurt. M-ai zapacit de tot. Aici te porti cu mine, de parca as fi vreo papusa din portelan. Aici, imi arunci priviri acide. Aici redevii vechiul tu, de acum.

-Acela nu sunt si nu am fost vreodata eu. Omul cu care te-ai intalnit este un impostor. Si nu adevaratul EU.

Raman atunci intepenita minute bune. Si imi zic atunci ca nu am auzit bine.

-Cum adica? ma balbai socata. Dar arata exact ca tine! 

-Se purta insa ca mine? ridica el mana lui eleganta in sus. Iti garantez, ca DACA m-ai fi cunoscut indeajuns de BINE, ti-ai fi dat seama de ADEVAR. Oare pentru ce ma chinui sa fiu cu tine? Atata vreme cat nici macar nu iti pasa de mine?

-Nu e adevarat! Imi pasa! iesira atunci cuvintele din interiorul meu cu duiumul. El ramase insa consternat, ca la inceput.

-Iti voi povesti totul. Inainte, insa, vreau sa stiu. Esti impotriva mea sau alaturi de mine, pana la final, in asta, Brita Spear?

Ceva in vocea lui ma lasa fara cuvinte. O tonalitate stranie se simtea in timbrul sau vocal.

-Nu am cum sa ajung vreodata sa lupt impotriva ta, Barram, cel putin asta sa iti fie clar.

-Foarte bine, fiindca lucrurile sunt foarte grave, Brita.

-In ce sens? INTREB atunci tensionata. Si strang cu forta rucsacul in maini.