Razbunare compromisa

Capitolul 2

-Nu cred ca ar trebui sa faci asta. Mi-e..mi-e frica!
-Paola, dacă îi lași sa ajunga la tine vei regreta!
-Nu..nu pot face asta!
-Le aud pașii. Fugi! Fugi acum! Încerc eu sa te acopăr!
-Olivia...
-Du-te odata! E el!
  Sar pe geam și cum picioarele mele ating pământul încep sa alerg. Și deși picioarele fug repede in fata, privirea mea este întoarsă in spate. Nu mai văd geamul camerei dar stiu ca se vor petrece orori acolo.
-Olivia..
  Îi aud țipatul și stiu ce i-au făcut. Au pedepsit-o. Crunt. O aud țipând iar și atunci totul se face negru.

  Tresar puternic și ma uit in jur sa văd dacă sunt iar la bucătărie. Dar nu sunt. Sunt pe o banca din curtea liceului. Se pare ca am adormit.
   Dumnezeule, trebuie sa iau sedative pentru ca se pare ca pastilele nu ma ajuta!
A-Esti bine?
  Ma uit confuza la persoana ce s-a așezat lângă mine pe banca si cum îl recunosc ma ridic in picioare.
S-Ce ai văzut?
A-Doar o fata care a avut un coșmar.
S-De unde stii ca am avut un coșmar?
A-Stăteai întinsa cu ochii închiși și te-ai trezit țipând. Nu a fost un coșmar?
S-Nu..nu e treaba ta!
A-Cine e Olivia?
S-Poftim?
A-I-ai pronunțat numele.
S-Stai departe de mine!
Fug de lângă el și stiu ca reacția mea nu a fost normala. Dar nu vreau sa dezgrop trecutul. Iar el este doar un simplu curios. El și mulți altii vor sa imi cunoască viața. Dar nu sunt pregătită sa le-o arat. Și nici nu vreau!
   Pentru ca am fost un copil slab și prost. Și pentru ca nu mai sunt Paola. Acela era numele meu la orfelinat. Dar acum numele meu este Scarlett. Iar Scarlett este o fata diferită. Scarlett nu e Paola.