Sacrificii

Capitolul 23

Am decis că este vremea pentru ca eu să mă mut în casa mea. Vreau o relație cu Harry, dar nu vreau să îi ocup spațiul care acum este mult mai mic, din cauza Patriciei, bineînțeles. Primesc amenințări de la ea în fiecare zi. Întâi au fost vorbele directe, apoi mesajele pe telefon, bilețelele lăsate pe parbrizul mașinii, iar acum primesc plicuri. M-am mutat de o săptămână în apartamentul meu și în fiecare dimineață primesc câte un plic. Pe ultimele cinci nu le-am deschis. Mi-aș dori să merg la poliție și să pot spune ce mi se întâmplă, dar mă gândesc la Judith și apoi la relația mea cu Harry, care nu este întocmai "legală".

Peter a revenit în viața mea, și îl văd cum se luptă cu persoana lui ca să mă facă să îl iubesc. I-am spus clar că nu vreau să am nicio legatură cu el și nu a înțeles. Insistă cu mesaje foarte siropoase, însă i-am blocat numărul ca să pot sta liniștită și tot nu scap de el. Mă caută la facultate, îmi aduce flori, îmi scrie scrisori și totuși eu îl ignor.

Tata este încă supărat pe mine. De fapt, nu e supărat, e dezamăgit, dar nu mi-a spus asta niciodată. Se plânge în fiecare seară că are foarte mult de lucrat și îi spun mereu că trebuie să o lase mai moale cu serviciul. Nu l-am mai văzut de când am vorbit despre Harry și îi simt lipsa foarte tare.

Am ajuns acasă. Parchez mașina în fața blocului și cobor. Urc la etajul 6 și văd pe covorul din fața ușii un plic alb. Îmi dau ochii peste cap. A început să îmi trimită și seara. Îl iau și intru în casă. Un miros dulce mă izbește când deschid ușa de la bucătărie. Toate obiectele mele sunt la locul lor. De ce miroase atât de frumos? Intru în living și aprind lumina.

— Iubito! îl aud pe Harry strigând de pe balcon și respir ușurată că e aici. Mă descalț, îmi las geanta pe canapea și ies pe balcon.

— Ce sărbătorim? îl întreb brusc. Balconul meu a fost transformat într-un loc foarte romantic. Sunt petale de flori peste tot, masa este pregătită și rămân uimită când văd că Harry a făcut pastele mele preferate cu creveți.

— Iubirea noastră? mă întreabă deschizând o sticlă de vin alb. Toarnă în două pahare și se apropie de mine. Iau paharul din mâna lui și îl privesc zâmbind. Ești deosebit de frumoasă. îmi spune sărutându-mi mâna. Își lipește fruntea de a mea și închide ochii. Nu te-am văzut două zile, te rog să mă ierți pentru asta.

— Harry, înțeleg situația, nu trebuie să îți ceri scuze pentru că stai cu fiica ta. îi zâmbesc și îmi apăs buzele peste ale lui cât de tare pot. Poate că am momente când nu sunt sigură de ce se întâmplă cu noi, dar când te văd, Harry... când te văd știu că mai mult de atât nu îmi pot dori. îi mărturisesc și el zâmbește trist. Te iubesc!

— Te iubesc, Sophie! las paharul pe masă și îi cuprind gâtul cu brațele. Îmi prinde coapsele și mă ridică, prinzându-mi talia cu brațul lui puternic. Mă așază cu fundul pe masă, îi cuprind talia cu picioarele și îl trag mai aproape de mine. Râde atât de pervers când mă privește.

— Mă vrei... îi șoptesc, mușcându-i lobul urechii. Oftează puternic și închide ochii. Mâinile lui se plimbă pe corpul meu, iar una dintre ele se oprește la sânul meu stâng. Mâna mea trece de cureaua pantalonilor lui și ajunge la mădularul lui pe care îl ating ușor și lent. Geme și mă sărută calm și dulce.

— Iar la desert avem cremă de zahăr ars! îmi prinde mâna și o scoate din pantalonii lui, iar eu încep să râd zgomotos. Te rog să nu fii amăgitoare cu mine. mă coboară de pe masă și zâmbește larg.

— Îmi vine să mușc din tine! îi spun și se uită uimit. Nu am mai spus asta până acum.

— O să mușc eu din tine, dar mai întâi, ca să poți ține pasul cu mine, trebuie să mănânci și să prinzi puteri. îmi face cu ochiul râzând.