Sacrificii

Capitolul 13

Dimineața a trecut foarte repede. Harry mi-a arătat toată ferma, mi-a povestit ce a fost înainte aici și ce a ajuns după moartea bunicului său. Bunica lui nu a mai venit aici după moartea soțului pentru că, spune ea, nu are puterea de a vedea locurile în care au petrecut atâta timp. Și o înțeleg... Eu nu mă pot gândi la faptul că îți petreci toată viața alături de un om cu care împarți absolut tot, iar la un moment dat, îl vezi dispărând de lângă tine.

Și o știu și de la tata. Cu toate că acum este fericit și văd că așa este, mereu îmi spune că acea durere nu o poate șterge nimeni, însă te obișnuiești să trăiești cu ea. Îmi spunea că sufletul poate fi reparat de orice, dar nu și de genul ăsta de pierdere. Mama a fost pentru el "soarele care răsare dimineața și luna care îi luminează noaptea" și acum, după moartea ei, adică de atâția ani, la fel spune. El este convins că mama are grijă de noi și că îi simte săruturile și mângâierile prin caldura soarelui și prin lumina lunii. Sunt tare emoționată și sensibilă când vorbesc despre mama sau când tata mai deschide subiectul. Nu prea îmi place să mă vadă că plâng sau să mă vadă că sufăr din cauza asta, pentru că știu că deși nu am cunoscut-o, ea m-a iubit enorm și încă o face "de pe lumea îngerilor", cum îmi spunea tata când eram mică.

— Iubito? îi aud vocea lui Harry și mă trec fiorii când aud cuvântul pe care l-a pronunțat.

Niciodată nu îmi imaginam să iubesc un om mai mare cu atâția ani decât mine, care să fie atât de frumos, de bun și de cald și care să îmi fie și profesor. Dar aici m-a adus viața și poate că ăsta e planul celui de sus pentru mine. Îmi pieptăn părul și mă surprind în oglindă râzând.

— Sunt aici! strig dintr-o cameră care am înțeles că a fost a bunicii lui. Vreau să mă schimb pentru călărit, dar mai stau puțin în lenjerie intimă.

Un dressing imens cu foarte multe sertare, o măsuță de machiaj cu o oglindă enormă pe perete, o micuță canapea însoțită de o măsuță de cafea și foarte multe reviste de modă din anii '70 și '80.

— Hei! intră în cameră și zâmbește când mă vede așezată la măsuța de machiaj. De ce eram sigur că o să te găsesc aici?

— Serios? De ce?

— Eh, aici sau în biroul bunicului, care este, de fapt, o bibliotecă. ridică din umeri și îl privesc în oglindă.

— Vrei să mergem să plimbăm caii? se așază lângă mine și îmi trage breteaua sutienului în jos. Își lasă obrazul pe spatelui meu și îmi sărută încet pielea.

— Mergem! îi răspund entuziasmată.

Mă trage peste el, îmi deschide sutienul și se joacă cu sânii mei. Îmi atinge pielea cu buzele și simt cum mă topesc sub săruturile lui. Îmi prind mâinile în părul lui și îi trag ușor buzele spre ale mele. Îl sărut încetișor, dar mă desprind imediat ce îmi aud telefonul sunând.

— Nu e posibil așa ceva! încep să râd și Harry oftează.

— Se pare că trebuie să mai aștept...

Mă întind după telefon și răspund, fără să mă uit cine e.

— Alo?

— Bună, Sophie! Sunt Peter!

— Bună! Spune, te rog, ce s-a întâmplat? îl întreb și Harry nu se mai uită la mine, ci îmi sărută gâtul, coborând ușor spre sâni, strângându-mă mai tare la pieptul lui.

— Nu mi-ai răspuns la mesaj și mă gândeam dacă este totul ok... dacă ești ok sau dacă te-am speriat...

— Nu, nu m-ai speriat deloc! îmi înfig unghiile în pielea lui de pe spate.

— Atunci suntem ok?

— Da! îi răspund respirând greu.

— Soph... sigur ești ok?

— Da, sunt bine, însă nu prea pot să vorbesc acum. Te sun mai târziu? îl întreb și îl văd pe Harry zâmbind.

— Ok... dar-

Nici nu am mai așteptat să vorbească pentru că am închis. Arunc telefonul pe masă și îi ridic tricoul lui Harry, reușind să îl dau jos.

— Doamne, cât de bună ești! spune și încep să râd. Îmi apăs buzele peste ale lui și își pune palmele peste fesele mele, strângându-le cu putere.

Se ridică încet cu mine și intră în dormitorul principal. Mă trăiește ușor pe pat și se urcă imediat peste mine. Îi desfac cureaua și îi deschid pantalonii, iar el scapă repede de ei. Își pune un prezervativ și îi mulțumesc pentru că este responsabil. Mă trage peste el și mă apăs peste mădularul lui. Încep să mă mișc din ce în ce mai repede. Fața lui se relaxează și geme de plăcere. Îmi prinde ceafa cu o mână și mă trage spre buzele lui moi și doritoare. Mă mișc ușor, pentru că vreau să îl simt, vreau să îi simt pielea pe pielea mea, să îi inhalez mirosul pielii, să îi simt buzele lui dulci și să îl trag ușor de părul lui roșcat.

— Ești cu mine... geme de plăcere și se mișcă repede sub mine.

— Harry... îi pronunțat numele într-un geamăt de plăcere. Îl simt pe el cum se eliberează și simt plăcerea maximă care îmi invadează corpul și mintea.

— Sophie... oftează încercând să își regleze respirația. Cobor încet de pe el și mă așez pe brațul lui puternic. Mă îmbrățișează și se uită la mine zâmbind. Este atât de liniștit și de calm.

— Te iubesc, Harry! îi spun și cred asta. De fapt, așa e. Îl iubesc.

— Mă iubești, iubito... și așa o să mă iubești mereu. îmi spune și îmi sărută fruntea. Te iubesc! șoptește și își presează buzele peste ale mele.