Capitolul 34

132 12 2
                                    

*
În sfârșit, ultimul an de facultate s-a terminat și l-am terminat cu brio. Examenele toate au fost luate cu 10. Studenții Universității, în frunte cu mine, am organizat o petrecere de final de an într-unul dintre cele mai frumoase restaurante de aici. Îmi pun rochia neagră, scurtă și sandalele negre stiletto și îmi iau geanta neagră. Parul meu este drept, machiajul simplu, mă uit în oglindă și încerc să îmi fac buzele cu rujul roșu închis.

— Ce studentă fermecătoare! simt brațele lui Harry cum îmi cuprind talia. Rujul mai poate aștepta o secundă. mă întoarce cu fața la el și îmi sărută buzele. Sunt mândru de tine, Soph! îmi dă o șuviță de păr pe spate și mă sărută iar.

— Îți mulțumesc, dar trebuie să ies pe ușă în două secunde. Altfel, mă omoară Daiana. îl sărut râzând și mă întorc iar cu spatele la el, atingându-l intenționat. Îi simt palma pe fundul meu.

— Abia aștept să te întorci! îmi sărută gâtul și mă topește. Te iubesc! îmi spune și îi sărut obrazul, lăsându-i un foarte mic semn roșu.

— Te iubesc, Harry! îi spun în timp ce mă îndrept spre ușă. Ne vedem mai târziu!

Ies din apartamentul meu, cobor cu liftul și îi văd mașina Daianei. Mă urc și ridică din sprâncene. Ea e exact așa cum mă așteptam, make-up artist, ca de obicei, într-o rochiță mov, sandale negre și extrem de frumoasă.

— De mine nu ai avut timp să mă machiezi! îi reproșez în glumă și o văd cum se agită.

— Ai stat dracului trei ore să te îmbraci! îmi spune râzând.

— Adrian vine cu băieții?

— Da, s-a dus să îi ia.

— Se bea în seara asta? o întreb făcând bot.

— Tu ce crezi?

— Așa mă gândeam și eu!

Ajungem imediat la restaurant. DJ-ul deja e pe vibe, muzica este dată la maxim și toată lumea înăuntru, dansează.
Au fost invitați și profesorii, dar nu mulți au acceptat invitația. Sunt câțiva tineri, dar nu din facultatea mea.

— Sophie Hall! aud vocea unui bărbat în spatele meu. Mitchell Aron sunt, profesor de Teoria Literaturii la masterat. întinde mâna. Un bărbat înalt, brunet cu ochi căprui. Are o înfățișare impunătoare și este foarte atrăgător.

— Îmi pare bine! îi prind mâna și o scutur. Ochii lui sunt peste tot corpul meu și se opresc la buzele mele roșii.

— Ești mai frumoasă în realitate decât în poze. zâmbește.

— Vă mulțumesc, domnule Aron! îi spun uitându-mă la el puțin confuză, fără să știu ce vrea de fapt.

— Scuze! Iartă-mă! îmi strânge mâna, apoi mi-o eliberează. Voiam să te felicit pentru titlul de șef de consiliu și pentru notele tale fantastice pe care le-ai obținut! zâmbește.

— Vă mulțumesc! Pot spune doar că am fost îndrăgostită de această facultate. râd și mă urmează.

— Sophie! mă strigă Daiana.

— Îmi pare rău, te-am ținut cam mult! Poți merge la colegii tăi! Încă o dată, felicitări, ești o studentă superbă! îmi face cu ochiul și pleacă.

Mă așez la masă lângă Daiana. Sunt confuză tare. Nu știu ce să zic.

— Ce a fost aia? Cine era? începe interogatoriul.

— Viitorul meu profesor... la master. îi explic.

— Mda... te vedea direct în pat la cum se uita la tine, te mânca din priviri! începe Daiana să râdă.

To już koniec opublikowanych części.

⏰ Ostatnio Aktualizowane: Jul 17, 2022 ⏰

Dodaj to dzieło do Biblioteki, aby dostawać powiadomienia o nowych częściach!

Sacrificii Opowieści tętniące życiem. Odkryj je teraz