Sacrificii

Capitolul 7

Deja este târziu ca să ies pe ușă, să fug cât pot de repede și să ajung în camera mea. Inima mea a preluat controlul asupra creierului meu și chiar dacă m-aș gândi să mă opun, nu aș face-o. Dorința de a-l avea, străină mie, a acaparat toate funcțiile corpului meu.

Încă se joacă cu mine. Sau poate că îi este frică și vrea să se convingă că ce facem este total greșit. Dar refuz să mai gândesc. Refuz să mă împotrivesc instinctelor mele. Refuz să îmi mai țin fluturii legați. Așa că greșesc. Îmi așez palmele pe obrajii lui reci și îi văd expresia sinceră pe care o are. Zâmbetul lui devine o linie dreaptă. Fericirea lui se schimbă în seriozitate cruntă.

— Nu mai gândi... îi spun încet și îmi apropi fața de a lui.

Ochii lui sunt atenți la fiecare detaliu al feței mele și înclin foarte puțin capul. Își așază și el palma pe obrazul meu și închide ochii. Simt cum îmi explodează inima de emoții când îi simt buzele pline pe buzele mele. Acest sărut chinuitor este inimaginabil. Mă desprind din sărutul lui doar ca să-i pot vedea fața. Îmi plimb degetele pe obrajii lui, iar el nu deschide ochii.

— Harry...

— Te rog, nu vorbi! Vreau să știu că nu visez.

Mâna lui coboară mai jos de talia mea și mă ridică foarte ușor, așezându-se pe canapea, cu mine în poala lui. Coapsele mele sunt de-o parte și de alta a picioarelor lui. Mă trage mai aproape de el, corpurile noastre lipsindu-se. Mă aplec și îmi presez iar buzele peste ale lui. Gurile noastre se mișcă în același ritm, de parcă sărutul ar fi o coregrafie.

Încep să îi deschid câte un nasture de la cămașă și îl simt râzând. Buzele noastre nu se despart. Mâinile lui ajung la fermoarul din spatele rochiței mele și îl deschide ușor. Îi dau cămașa jos și o arunc pe podea. Mă ridic din brațele lui doar pentru ca să scap de rochie. Îmi desfac și sutienul și îl arunc lângă cămașa lui. Rămân doar în chiloți. Mă studiază pe fiecare parte. Se uită cu ochi mari la mine și zâmbește surprins. Se ridică și mă ia în brațe, apoi urcăm scările până într-un dormitor. Mă trântește pe spate și se așază peste mine. Scapă repede de pantalonii negri cu care a fost îmbrăcat.

— Sophie... îmi pronunță numele foarte greu.

— E totul greșit. îi spun încet, iar el nu se oprește. Buzele lui coboară pe gâtul meu. Îmi lasă câteva săruturi pe clavicule, apoi coboară încet spre sânii mei. Buzele lui îmi mângâie pielea.

— E prea târziu. spune și el, revenind la buzele mele. Îmi trage chiloții și rămân goală.

— Nimic nu mai contează acum. Suntem noi. îi șterg îndoiala din inimă. Pe fața lui apare un zâmbet sincer care mă întreabă dacă vreau cu adevărat să fiu a lui. Dau din cap că "da, vreau" și zâmbesc.

Se întinde și deschide măsuța de lângă pat, luând un prezervativ, apoi revine la mine. Se așază peste mine și mă sărută plin de dorință. Intră ușor în mine și îmi înfig unghiile în spatele lui. Gemem amândoi când începe să mărească viteza. Buzele noastre se contopesc. Gura lui este deschisă și îu mușc ușor buza de jos.

Îmi prinde talia cu brațul și ne răsucim. Eu sunt deasupra și ador asta pentru că pot să îl văd perfect. Îmi prinde ceafa cu o mână, iar pe cealaltă o ține pe fundul meu. Mă mișc odată cu el. Nu îl las pe el să facă toată treaba. Încep să mă mișc mai repede și simt maximul de plăcere care se apropie.

— Harry... îi pronunț numele cu o voce scăzută. Mă privește în ochi și începe să se miște mai repede.

Plăcerea a ajuns la cote maxime. Simt cum stomacul meu este plin de fluturi care zboară nestingheriți. Îl simt pe Harry cum se încordează și știu că și la el s-a întâmplat același lucru. Râd tare, iar el zâmbește fericit. Mă ridic ușor de pe el și mă așez cu capul pe pieptul lui. Mâna lui se joacă în părul meu, iar el îmi sărută fruntea.

— Ai experiență. îmi spune, rupând tăcerea dintre noi, iar eu încep să râd puternic.

Mi se pare penibil ce s-a întâmplat. E foarte înjositor pentru mine ca fată pentru că nu am făcut niciodată așa ceva cu un bărbat pe care abia l-am cunoscut. Dar cu toate astea, râd în acest moment împreună cu roșcatul pe al cărui piept îmi odihnesc capul și uit de tot ce poate să îmi distrugă această clipă de liniște sufletească. Mă simt acasă aici. Datorită lui. Liniștea nu durează mult pentru că sunt conștientă că e profesorul meu.

— Harry... ce facem? îl întreb și încep să mă panichez.

— Putem să vorbim mâine despre asta? mă întreabă și el și îmi înfășor cearceaful alb în jurul sânilor.

— Cum adică? Atât de calm ești? Nu îți faci griji pentru locul tău de muncă? Nu te gândești la mine? încep să îl interogheze fără ca să-i dau timp să răspundă.

— Soph... voiam doar să mai stau cu tine așa. se ridică într-un cot și îmi prinde mâinile uitându-se în ochii mei. Dar ai dreptate! continuă și se ridică din pat.

Își ia o pereche de pantaloni negri din șifonier și scoate un tricou alb foarte larg. Se așază în spatele meu și mă îmbracă ușor cu acel tricou. Îmi prind părul sus, într-un coc lejer, și mă cutremur când îi simt buzele pe ceafa mea.

— O să ne comportăm normal. De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic între noi. îi spun și zâmbește. Îmi întorc privirea spre el și mă urcă în poala lui.

— Da, de parcă eu voi putea să te ignor. spune zâmbind și mă aplec până simt fericirea buzelor lui.

Vreau să îi fur toată fericirea. Și acum i-o fur.