- Si acum, tai in felul acesta felia. A explicat Matt cu rabdare.
Sunt aici de o ora si sunt toata rosie ca racul de la aburul care se inalta din toate mancarurile pregatite - majoritatea pe baza de carne.
Matt mi-a aratat cum se face focul si oricat incercam mai apoi sa-l aprind singura, flacara se stingea inapoi cat ai clipi! Dar cu perseverenta, cu foarte multa rabdare - si multe incercari - am reusit in cele din urma sa duc la bun sfarsit si sarcina desemnata. In curand flacara ardea jucausa printre lemnele subtiri aduse de un barbat in bucatarie.
De multe ori m-am gandit de ce mi-ar trebui sa stiu ceva din domeniul bucatariei. Totul e atat de nou si in acelasi timp atat de greu pentru mine: durerea de spate, oboseala, neindemanarea, incetineala cu care fac lucrurile... toate confirmamd ca in viata mea in conac a fost una usoara pentru lumea in care sunt implicata acum fara sa vreau. Cand voi pleca de pe nava nu voi sta dintr-o data intr-un conac ca cel de acasa, si din nefericire acesta este crudul adevar care imi srapunge inima. Nu stiu viitorul care ma asteapta dar va trebui sa-mi castig existenta cumva pana ma voi...casatori.
Inima mea este acum atat de sensibila cand vine vorba de barbati! Ea a apartinut in totalitate lui George intr-un trecut fericit, dar acum nu sunt in stare sa trec peste pierderea suferita. Inca am rani sangerande, inca duc lipsa vietii de la conac, inca blestem ziua in care am fost rapita!
Am auzit vocea lui Matt in spatele meu, dar din cauza ca eram dusa pe ganduri, am clipit rusinata pentru neatentia mea.
- Hm? Scuza-ma, nu am inteles.
- Am intrebat ce faci diseara la petrecere.
Matt mi-a zambit in asteptarea unui raspuns clar din partea mea. Eu in schimb l-am privit perplexa. Uitasem. Cook a zis ca ne da rom sa bem dar cred ca glumea atunci; o lady nu bea niciodata, si mai ales nu se imbata! Asta e cu totul impotriva etichetei!
Da, asa cum o domnisoara nu are voie nici sa se holbeze, sa ridice tonul, sa alerge, sa rada pe placul inimii in gura mare, sa gateasca...
Da, am prins aluzia, nu aveam voie nimic in lumea buna.
Daca ar auzi Madame Monceau cate reguli nu am respectat, ar fi dezamagita de mine. In ultima vreme se pare ca am inceput sa ignor multe din lucrurile pe care le invatasem acasa de la guvernanta mea exigenta si o mama fixata pe eticheta care parea sa multumeasca lumea mondena.
- Oh! am raspuns, amintindu-mi ca Matt ma intrebase ceva. Pai nu stiu ce fac. Mai bine zis... ce ar trebui sa fac?
- O sa stai prin preajma mea. Oamenii beti nu sunt tocmai gentili.
El s-a incruntat si a continuat:
- Crede-ma pe cuvant, i-am mai vazut.
- Te cred... dar am deja un bodyguard. am zis aratand spre David care ma privea insistent de cateva minute bune.
- Daca nu bea si el, Kate.
Matt i-a aruncat si el o privire cercetatoare acelui specimen de la intrarea in bucatarie, si apoi el a confirmat gandurile mele: Nu am incredere oricum in tipul ala.
- Bineinteles, am incuviintat si eu. Nu am incredere nici eu, Matt...
Dar atunci cand voi pleca de aici voi uita cu siguranta si moaca serioasa a bodyguard-ului care ma calca putin pe nervi...
Ce o sa zica Matt despre planul de evadare? Sa-i destainuiesc si lui faptul ca vreau sa plec? Ar fi ranit im schimb?
De parca mi-ar fi citit gandurile Matt a luat cuvantul.
- Stii Kate, inainte sa vii tu chiar nu aveam cu cine vorbi. Stiu ca nava asta nu e cel mai bun loc pentru tine, dar ma bucur ca te cunosc!
Clar. Nu pot sa-i spun, ar fi prea indurerat si singuratic. E asa un suflet de bun, de ce sa se puna cu niste pirati? Si daca ar veni cu noi?
CITEȘTI
Fell in love with a pirate
Historical Fiction* CARTEA NU ESTE EDITATĂ. Va rog sa-mi scuzati greselile si exprimarea anosta din primele capitole ale cartii. Este prima mea lucrare. Multumesc de intelegere. * In anul 1773, Oceanul Atlantic poate fi plin de surprize, atunci cand te astepti...
