Fell in love with a pirate

26. Fuga nebuna (partea 2)

- Mica mincinoasa ce esti tu! ma dojeni imediat capitanul dupa ce am iesit din bucatarie. El era in continuare in spatele meu atent in urmarirea mea. In Africa nu stiai sa mergi, ca doar nah! Piciorul dadea tarcolale, nu?! Acum sari ca o capra!
Oh da... bine ati revenit pe nava piratilor, Kate este urmarita, adica eu. In plus, nu lipseste umorul capitanului Black care pur si simplu ma scoate din sarite.
- Taci acolo, boule!
Daca m-ar fi auzit cineva vorbind asa in Marea Britanie, mi-as fi pierdut reputatia. Poate as fi avut o porecla, ca cei de pe nava, cine stie. Manioasa Kathleen, sau Nebuna Kathleen.
Acum chiar ca sunt nebuna.
In care compartiment sa mai merg? De parca as avea de ales si de parca as sti unde merg...
Hai, prima usa din stanga bucatariei.
- Iar? contesta capitanul. Unde ma mai duci?!
Nu l-am bagat in seama ci am fost coplesita de un miros foarte frumos cand am intrat pe usa. Observati ironia.
- Kate, nu.
Capitanul se opri in cadrul usii, ca fulgerat de privelistea din fata ochilor. Gainile, puii si pasarile aflate in incapere au inceput sa fuga speriate de intrarea noastra brusca.
M-am intors si eu cu fata spre capitan la cativa metri distanta si l-am sfidat, cu mainile pe solduri:
- Ce capitane? Nu-ti plac animalele?
- Oh ba da... uite! arata spre o capra. Seamana cu tine!
- Multumesc mult! Si uite la porcul acela, are niste caracteristici foarte asemanatoare... vreau sa zic, mi se pare foarte cunoscut! mi-am dus mana la barbie ca sa par dusa pe ganduri. Hmm, acum stiu! Tu esti acela! Zici ca sunteti gemeni!
Capitanul exasperat si-a dus palma la frunte si a pufait.
- Da mai tare! l-am incurajat cand am vazut ca isi da cu palma.
- Dumezeule, cand scap de tine?! se planse el. Serios acum... camasa mea a suferit destule!!
- Tu de camasa te plangi?!
- Da! Hai sa iesim... iti dau avantaj sa mergi inaintea mea 5 secunde!
Mi-am incrutisat mainile si m-am incruntat. Ceva e putred aici... figurat vorbind. Ca la propriu, sigur este prin camera, de la atatea mirosuri nasul meu sufera cam mult. Recunosc, nu sunt adepta animelelor de acest fel.
- Nu e bun 5 secunde, capitane.
- Cum nu? parea dezamagit.
- Nu. Vreau mai mult.
- Foarte bine! Fie 6 secunde!
- Nici.
Dupa o pauza am aratat cu degetul in partea opusa, unde se intindea incaperea cu animale.
- Daca nu, capitane... nu e nicio problema, trecem pe aici!
- Nu nu nu! a fluturat din maini, dorind parca sa inlature ideea. Hai ca... Iti dau...
- Cat?
- 10 secunde!
- Pe cuvantul tau?
- Da! a exclamat el.
- Cu mana pe inima!
A pus mana la inima.
- Cealalta mana unde e? Nu o vad! Poate incrutisezi degetele...
A pufnit si a pus mana stanga sus.
- Multumita? m-a intrebat.
- Acum fa-mi loc!
Capitanul a facut cativa pasi in spate respirand adanc aerul "necontaminat" si zambind spre mine isi incrutisa bratele la piept.
- Randul tau.
- Nu. Esti prea aproape, l-am certat eu cu un aer de superioritate. Si intr-adevar, nu aveam destul spatiu ca sa trec pe scari in jos.
Capitanul mai facu doi pasi in dreapta, lasand libere scarile care duceau sus sau jos.
- Mai departe!
Black mai merse doi pasi in spate.
- Mai! i-am spus zambind.
Adevarul e ca imi placea sa-l vad cum ma asculta si acum sa ma rad de el un pic. Merita.
- Iti bati joc de mine? protesta el. Aici are loc si o cavalerie intreaga!
Nu am mai asteptat alta invitatie sau un start dat de capitan, ca am inceput deja sa ma indrept spre scari.
- Hei! striga Black!
- Taci si numara acum. Ai promis!
Capitanul injura printre dinti.
- Asta se intampla cand te pui cu femeile... bataie de joc mai omule!
Nu stiu ce a mai bolborosit el pe acolo pentru ca eram deja cu un etaj mai jos, alegand urmatoarea usa, numarand si eu in gand pentru a-mi cronometra timpul.
De data aceasta am intrat in baie si am privit dezorientata camera.
1, 2 secunde.
Aici am mai fost atunci cand am facut baie... dar oare pe unde se iese?
3, 4, 5 secunde.
Haide, Kate!
Mi-am dat seama ca baia nu mai are o iesire si trebuie sa ma intorc inapoi.
6, 7 secunde.
Grozav.
Am mai coborat scari si am intrat in prima usa care mi-a iesit in cale, grabita ca niciodata sa ma ascund din calea pradatorului. Era o usa neobisnuit de grea, amintindu-mi ca am mai dat o data de ea. Am inchis-o repede in urma mea si am asteptat pana ce ohii mi s-au conformat cu lumina slaba de aici.
- Cine e? intreba o voce de barbat.
Am privit in jur dezorientata si mi-am dat seama ca am nimerit in celulele navei, din nou. Unde sunt sclavi. Din nou acea agonie, din nou acele priviri care ne-au uimit pe mine si pe Mary cand am trecut prima data pe aici.
Paznicul se apropie usor de usa pe care eram sprijinita si am recunoscut fata batrana a prietenului meu. Atunci cand trecusem cu Mary in locul asta, m-am imprietenit cu acest om. Acum sunt recunoscatoare pentru acest fapt.
- Sunt Kate, domnule. Ma mai stiti?
El ma analiza scrutator cu ochi de soim si apoi incuviinta bucuros.
- Ma grabesc, Pete! Am nevoie sa ma ascunzi si sa spui capitanului ca am trecut pe aici si ca am iesit!
Omul incurcat, isi cauta cheile la brau, alese una si deschise usa spre o celula.
Apoi mi-am dat seama de pericolul care ma pandea, daca Pete m-ar fi tradat.
- Pot sa am incredere in tine, Pete? l-am intrebat precauta.
- Desigur doamna mea, oricand.
Isi puse mana la inima si isi inclina capul. Te-am mai scapat eu o data, si o voi mai face oridecateori doresti!
M-am simtit prost ca am pus la indoiala loialitatea lui...
- Multumesc! i-am zambit si am intrat in celula cu femei, unde m-am asezat intr-un colt intunecat, evitand privirile uimite ale celor din jur. Usa se inchise.
Nu aveam curajul sa ma uit in ochii femeilor din dreapta si din stanga mea, fiind incapabila sa suport suferinta. Prea multa durere am vazut in razboiul de pe nava si lucruri oribilie pentru o femeie s-au derulat in fata ochilor pentru a fi povestite.
- Hei! mi-a soptit o femeie de langa mine.
Cine sa ma strige aici?
Cand am ridicat privirea, am vazut fata mulatra cu ochii albastri.
- Pe tine te stiu! a zis ea vorbind tot in soapta. Erai si tu acolo.
- Da, eram...
- Ce faci aici?
- Ma ascund de capitan. Acum ma cauta, am raspuns.
- Serios? Hai ca te mai ascund eu, ma pun in fata ta.
- Multumesc!
Ne-am zambit reciproc si noua alianta deja lupta impotriva capitanului.
Faptul nu a putut fi evitat: capitanul intra ca o furtuna in camera, izbind usa si raspirand greoi. Din spatele fetei, am privit la scena care se petrecea la cativa metri distanta.
- Pff... auzi! T-tu! Pete. A trecut... pe...aici... o fata?
- Da capitane! raspunse Pete blajin, dar stapan pe sine.
- Si de ce nu ai oprit-o?! Capitanul deja se infuriase si a incruntat sprancenele amenintator spre vinovat.
- E-eu nu stiam ca o cautati. A trecut prea repede!
- Ametitul de tine! Ai noroc ca nu dau in tine de data asta! La urmatoarea greseala, te pun la duel batranule! Un' s-a dus?
- Cine? a intrebat linistit Pete, pentru a trage de timp.
- Ea! Fata! Adormitule ce esti!
- P-pai... aaa...
- Spune odata!
- Acolo! indica spre usa cealalta, de la capatul incaperii.
Capitanul pasi incet printre gratiile celulelor precum un leu care pandeste prada. M-am ascuns mai bine dupa fata mulatra si am intors capul spre perete sa nu mi se vada tenul alb.
Pasii capitanului rasunara tot mai aproape si mai apasati, si inima imi batea nespus de puternic.
Black trecu mai departe de celula noastra si in curand se auzi usa inchizandu-se dupa el. Abea atunci am respirat usurata si m-am ridicat repede in picioare, multumind inca o data mulatrei ca m-a ascuns.
- Cum te numesti? am intrebat-o.
- Amali, doamna.
- Amali, o sa te scot de aici. Promit.
Am imbratisat-o si am iesit din celula, vazandu-i ochii inlacrimati dar cu fata zambitoare. I-am facut din mana si lui Pete, si am iesit din camera inchisorilor spre scari, in directia opusa capitanului. Sper sa nu vina pe aici...
De data aceasta am urcat din nou scarile, ca sa nu mai dau peste vreo incapere lugubra sau in vreo sala de tortura. Mi-au fost destul celulele detinutilor.
Este o problema: am uitat sa pasesc in liniste...
Pe cand dadeam sa imping o usa, sa intru, am auzit pasi repezi urcand scarile si vocea lui spunand:
- Te-am prins hoato! Pe aici erai tu!
Speriata, am intrat repede si am inchis usa dupa mine, orientandu-ma deja cu noul peisaj. Frumos. Am nimerit intr-o incapere cu vinuri si bere, cu tot felul de bauturi si butoaie. Putin rece prin jur, dar fara a mai sta pe ganduri am fugit spre un butoi pentru a ma ascunde de capitan. Cu putin noroc... nu o sa ma vada si o sa ies de aici inainte sa-si dea seama ce s-a intamplat.
Profitand de intunericul salii, m-am ascuns in spatele unuia dintre butoaie, care era asezat aproximativ la inaltimea mea, pe un stativ facut din lemn.
Imediat dupa aceea, au rasunat pasi. Capitanul nu fugea.
- Stiu ca esti pe aici, papusa. De data asta nu scapi.
Am incercat sa intrezaresc vreo usa de scapare, din pozitia in care ma aflam, aproape disperata sa gasesc o cale de iesire si de aici.
- Sa stii ca nu mai sunt iesiri, a spus parca citindu-mi gandurile. Una singura. Si asta se afla in spatele meu.
A ras infundat si s-a mai plimbat de-a lungul incaperii.
Buna miscare, Kate.
Si acum?
Daca ma misc, ar auzi cu siguranta pasii mei.
- E doar o chestiune de timp... a mai adaugat capitanul.
Gandeste, Kate!
Repede am maturat cu privirea in jurul meu in cautarea unor idei pentru a iesi din situatia asta. Imi trebuie un zgomot care sa-mi ascunda pasii, cu siguranta. Dar nu gasesc nimic care sa faca zgomot, sa ma acopere, si nu am asupra mea niciun obiect care sa distraga atentia. Atunci... hai sa jucam "pisica si soarecele".
Black pasea in continuare, cautandu-ma printre randurile insirate cu butoaie de-a lungul incaperii. Profitand de "zgomotul" provocat de papucii lui, m-am miscat tiptil in celalalt rand si m-am asezat cu spatele de butoi, incercat sa respir cat mai incet. Nava scartaia putin in bataia valurilor, o tacere se asternu in camera, fiecare cautand un indiciu unde s-ar putea gasi celalalt. Putea fi chiar in spatele meu...
Mi-am amintit de vremurile bune, in care obisnuiam sa joc asa impreuna cu Mary in conacul nostru din Marea Britanie, razand de ziua de maine, bucurandu-ma de fiecare clipa petrecuta impreuna cu ea, de fiecare aventura pe care o impartaseam. Vremurile s-au schimbat si noi o data cu vremea. Alte interese, alte tinte, alte dorinte si secrete. Nu a fost prea bucuroasa cand i-am dat vestea ca ma casatoresc...
Capitanul pasi din nou, si ma trezi brusc din gandurile mele.
Da, o sa plec de aici! O sa incep o viata noua pe celalalt continent si nu ma voi casatori niciodata! Nu merita efortul. Capitanul s-a pus din nou cu persoana gresita.
Nimeni nu o opreste pe Kathleen.
Mi-am scos acul din par cu cea mai mare grija, si am tintit spre sticlele cu vin din stanga mea, dupa un rand de butoaie. Sper sa functioneze!
In momentul urmator, o sticla cu vin cazu rapusa la pamant, dandu-mi ragazul de care aveam nevoie pentru a-mi schimba directia de mers spre un alt rand. S-au auzit cuvinte nedeslusite din partea capitanului care bolborosea din cauza "accidentului" petrecut.
Zambind, am hotarat sa merg mai departe de vocea aceea, pe urmatorul rand. Probabil acum se indrepta spre sticla cu vin sparta!
Sau nu.
Era sa ma izbesc de el.
- Buna, papusa. Te-am prins.
Am inghitit in sec si am facut niste pasi inapoi pentru a ma departa de el. Dar am fost blocata de butoiul din spate, si de mana capitanului pusa pe butoi precum o bariera in dreptul capului meu, care imi impiedica drumul din dreapta spre usa de scapare.

# Salut dragi cititori! ^-^
Si a aparut un nou capitol!
Oare ce va mai inventa Kate pentru a scapa? Oare a castigat intr-adevar capitanul?
Ce credeti? Astept pareri *-* :))
O camera intunecoasa, doua feline gata de atac oricand, atmosfera potrivita pentru putin suspans.

Cine vrea dedicatii? :X
Sa aveti o zi frumoasa! Sa fiti iubiti! Succes la scoala pentru cei care merg ♡

V.C.F. (Voteaza.Comenteaza.Follow/Urmareste)

~ Elly ~