Fell in love with a pirate

18. Comportament ciudat

Dupa bataia violenta din bucatarie, nu mai aveam chef de nimic. In viata mea nu vazusem astfel de manifestari, conflictele intre barbati erau indirecte -acestea ajungeau la crime prin intermediul altora, dar macar erau tainuite; sau directe prin duel, in mod onest.
Si acum, parasisem locul acela, sperand ca voi disparea din calea capitanului pentru a evita un posibil conflict, chiar daca conflictele ma cauta prea des pe mine.

- Matt, unde mergem acum? L-am intrebat pe cel care ma ajuta sa urc scarile spre punte, tinandu-ma de talie pentru ca "munca" sa-mi fie usurata.
- Undeva departe de aici.
- Bun plan! am exclamat, relaxandu-ma.
Soarele de amiaz inca stralucea puternic atunci cand am ajuns pe punte si mi-am umbrit ochii cu palma pentru a vedea mai bine in jurul meu. Dar ce sa vad mai bine?
Tot ceea ce am putut vedea a fost un corp solid, o haina albastru marin si... am auzit inconfundabila voce:
- Mergeti undeva...?
I-am simtit incordarea lui Matt si el imi stranse din greseala mai tare soldul, si ma lipi mai aproape de el.
- I-ieseam din... b-bucatarie, capitane. Spuse Matt balbaindu-se, dar fara a primi atentie din partea interlocutorului.
- Ai mancat, Kathleen?
- Bineinteles.
- Banuiesc ca nu stii nimic de bataia de acum cateva minute, asa-i? El ranji atotstiutor.
- Pai... am vazut bataia.
- Stiu. Am venit dupa tine.
Inima a inceput sa-mi bata si simteam cum trupul mi se incalzeste considerabil de frica de a fi prinsa. Dar hei, nu eu m-am batut, asa-i? Si apoi ce ar putea sa-mi faca?! Nu sunt vinovata...
Grozav. Incerc sa ma dezvinovatesc.
- Doamna se descurca si singura, Matthew, a spus capitanul, privind mana lui Matt in jurul taliei. Brusc am realizat situatia si roseata imi inunda obrajii iar el isi retrase mana stanjenit.
- Nu putem discuta aici, relua Capitanul. Urmati-ma in birou.
El ne-o lua inainte si eu impreuna cu Matt il urmam tinand o oarecare distanta. Atunci, am inceput sa ma confesez, intr-un caz ca voi muri, sa stie si prietenul meu motivul.
- Matt, am soptit. Sunt vinovata. Mi-am acoperit cu mainile fata, pentru a nu-i vedea expresia fetei.
- Kate, nu e adevarat!
- Ba da!
- Nu tu te-ai luat la bataie...
- Nu, dar...
- Atunci nu e vina ta. Ia-ti mainile de pe fata si vezi unde mergi, ma atentiona el si ma trase la timp, inainte sa ma impiedic de un colac de funii langa catarg.
- M-multumesc, am baguit inca socata.
Fanatstic, era sa imi rup si celalat picior pentru ca unul nu era de-ajuns.
Toti trei ajunsesem la capatul scarilor, pentru a urca sus in locul amenajat pentru capitan. Cand mi-am ridicat privirea, am vazut langa usa capitanului pe David care o tinea strans pe Mary de un brat.
Am inghitit in sec si mi-am strans buzele intr-o linie fina.
Mary ma tintuia cu privirea, cu fiecare pas pe care il faceam sus, cu o privire rece si acuzatoare, de parca ar fi spus "tu esti de vina" si "te urasc". Eu am preferat sa-i evit privirea...
- David, ce surpriza! spuse capitanul cand se afla la capatul scarilor.
- Da, capitane. Am gasit-o eu.
Incerca cumva sa-si rascumpere greselile?! N-avea sansa. Am zambit in sinea mea.
- Foarte bine, multumesc. Esti liber.
Se uita nedumerit la capitan, cu ochii mariti dar apoi pleca facand o grimasa dusmanoasa spre mine si spre Matt. Cu grija, m-am ferit din calea lui, pentru a evita cotul din directia mea si l-am privit indepartandu-se. Acest om e sub orice critica, nu as avea cum sa-l suport vreodata.
Cand am intrat in hol, am mai vazut oameni asteptand la rand pentru interogatoriu. Sunt sigura ca am mai vazut fetele acestea si jos in bucatarie, probabil venisera la ordinul lui. Unii dintre ei aratau caraghios, ingrijorati peste masura de aceasta convocare neasteptata iar altii erau cat se poate de pasivi si aroganti.
Capitanul intra autoritar in birou fara a acorda niciunuia atentie si facu semn grupuletului nostru sa intram dupa el.
Cu o bufnitura se afunda in scaun, plictisit.
- Sa zic sincer, m-am saturat de voi doua. Imi faceti numai necazuri!
Asa-i trebuie.
- Deci, sa luam pe rand problemele. Mary Anne, iar ai fugit, asa-i?
Pentru un moment ezita, dar apoi raspunse:
- Da...
- Esti vinovata. Stii deja consecinta.
O privi acuzator si nu mai adauga nimic in privinta ei. Consecinta? Ce consecinta? Pedeapsa...? Pe fata prietenei... veau sa zic... fostei mele prietene, nu se putea citi nimic: nu Mary disperare, nu Mary vinovatie, nu Mary ura in fata lui.
Ce se intampla si nu stiu eu?
Black imi intrerupse firul gandurilor, adresandu-se mie:
- Iar tu... am auzit de batatia din bucatarie. Stiu totul.
Ma patrunse cu privirea.
Nu stiu de ce, simteam nevoia sa ma justific, sa stie ca nu a fost chiar din vina mea, asa ca m-am grabit sa ma scuz de situatie.
- Eu... pai... e vina lor! Ei si-au cautat-o. Adica Finn, nu, el incerca doar sa-l calmeze pe celalalt. Gus s-aenervat prea repede de la o replica de-a mea si... a scapat totul de sub control. Eu m-am aparat cu vorbele, cum altcumva sa...
Ma apar... am continuat in gand. Capitanul ar fi zis ca Matt are datoria sa ma apere, si cum el nu era atunci, vina ar fi cazut pe umerii lui pentru ca ma lasase nesupravegheata. Ce era sa zic!
- Sa... rezolv conflictul?! am completat in schimb. Erau vorbe si... Gus a fost cel care a dat in Finn fara motiv.
Am respirat adanc sa-mi trag sufletul, de la viteza cu care imi tinusem discursul.
- Hm, multumesc, Kathleen. Tocmai te-ai invinovatit si mi-ai confirmat banuielile.
- C-cum? L-am privit stupefiata. Dar... nu eu... e...
- Stiu foarte bine, m-a intrerupt. Esti foarte... cum sa zic... cicalitoare.
- N-aveti dreptul sa ma acuzati asa!
- Nu?
Intr-adevar... dar ce puteam sa zic? Am suspinat si m-am lasat batuta, de data aceasta.
- In sfarsit e liniste, a spus zambind amuzat si savurand victoria.
Razi cat mai poti!
- Iar tu Matt, cand ai de gand sa-ti faci datoria?
Ce? Stia si de Matt?
- Nu e vina lui! am spus repede in apararea prietenului meu.
- Bineinteles ca nu, Kathleen. Nu e vina nimanui dupa tine...
M-am incruntat
- Deci, Matthew? Relua capitanul.
- Imediat domnule. Imi pare rau.
- Nu fac nimic cu scuzele tale. Esti acuzat. Ai un bilet in plus, stii ce inseamna asta, asa-i?
O liniste ca de mormant se asternu in camera deja tensionata. Acum ma simteam mai mult decat vinovata si pentru Matt, care avea o posibilitate mai mare sa moara. O sa incerc sa-l tin pe langa mine, ca sa nu-l invinovateasca din cauza mea. Dar raul era deja facut... prima sentinta a lui deja rostita... Mi-am retinut lacrimile cu toata putrea pe care am gasit-o si mi-am plecat capul in jos. Nu vedeam expresia lui Matt, dar sunt sigura ca nu era una placuta.
Cu toate acestea, raspunse ferm:
- Da capitane, stiu.
- Bine. Doamnele acum vor face o baie, pentru ca au nevoie de una.
Am ales sa ignor insulta si sa ma bucur de faptul ca vom face baie, in sfarsit.
- Si tu Matthew, le vei astepta la usa.
Isi indrepta din nou privirea spre noi doua:
- Sa nu va prind ca faceti vreo prostie, caci daca nu... va jur ca va vand primului negustor iesit in cale! Daca nu va e bine aici...
Amandoua am incuviintat calm. Amenintarea isi facu efectul: gandul la bordel sau a fi slujnica pe viata, camerista, sau orice altceva, ma inspaimanta. Dar toate simturile erau deja indreptate spre baia calda, aburind orice posibilitate de a gandi un plan de evadare.
- O servitoare o sa va aduca cele necesare, si Matt o sa va conduca la baie. Puteti pleca.
Ne expedie cu un gest facut nepasator din mana si isi continua interogatoriul pentru cei din hol.