Fell in love with a pirate

46. Probele (partea 2)

  Imi simt mainile transpirate si umede, pe cand trupul imi este rece ca gheata din cauza serii racoroase care se lasa treptat peste ocean. Felinarele agatate pe ici colo inca nu raspandesc toata lumina lor arzatoare dincolo de oameni, caci inca nu le este momentul de glorie. Toata lumea este inca pe punte, in asteptarea urmatoarei probe, care va avea loc cat de curand pe puntea ticsita de suflete.
Mici grupulete discuta inflacarate, presarate pe toata puntea, razand sau vorbind cu voce prea tare. Unii au cate un pahar cu vin in mana, pe care si-l duc la buze oridecateori isi aduc aminte de el printre discutiile aferente.

Cercul desenat cu creta alba a fost sters la repezeala cu apa, si in locul lui barbatii monteaza acum cu spor doua boxe de lemn.
Miscarile ciocanului strabat aerul, acompaniate de rasetele si vorbaria fara rost a tuturor oamenilor.

Doar eu stau uitata de lume langa parapetul navei, cu genunchii stransi la pieptul meu, incercand sa uit scenele de groaza traite cateva momente in urma, care sunt intiparite adanc in fiinta mea.
  Capitanul nu si-a facut simtita prezenta pe punte de atunci cand a disparut la finalizarea primei probe. Amali, Matt si preotul Adam si cativa barbati se ingrijesc in acest moment de cel decedat de curand.
  Cate victime o sa mai fie?
  Cat macel o sa mai indur?
  Cata nedreptate o sa vad?

Imi inlatur privirea de la tot ce ma inconjoara si imi sprijinesc capul de genunchi, simtind cum tot frigul ma cuprinde incet-incet. O raceala a inimii, o intristare pentru nelegiurile de care sunt in stare oamenii fara Dumnezeu. Ar trebui sa fiu bucuroasa ca in probe sunt si oamenii care mi-au vrut raul: Barnaba - cel care a incercat sa-si bata joc de mine si mi-a facut semne pe trup cu un cutit infiorator. David - cel care mi-a omorat logodnicul si care asteapta sa se razbune pe mine. Balthazar - cel care a incercat sa ma omoare intr-o seara.
Oh! Cate nu au facut ei! Cat am indurat!
  Totusi... de ce nu pot fi pe deplin multumita de soarta lor? Ca in sfarsit vor plati pentru ceea ce mi-au facut?! Eu sunt totusi umana si nu pot sa ma bucur de moartea unui om - cat de rau ar fi el - pentru ca tot este un suflet de pret in fata ochilor lui Dumnezeu. Pacat ca nu toti au aceeasi viziune ca a mea...

- Iti este frig? m-a intrebat Amali grijulie, apropiindu-se de mine cu pasi domoli. Eu tocmai mi-am luat o pereche de pantaloni sub rochia lunga.
  A ridicat poalele rochiei albastre si mi-a aratat zambind, materialul negru cu care se lauda atat de mult.
- Eu i-am facut! a spus mandra Amali, cand rochia s-a lasat inapoi in jos.

O umbra de gelozie s-a strecurat in inima mea cand am auzit ca ea din nou isi coase propriile haine, pe cand eu nu sunt capabila sa fac nimic folositor... si niciodata nu am stiut sa fac ceva care are valoare cu adevarat in viata.

- Nu fii suparata! m-a mustrat Amali, vazand expresia abatuta a fetei mele.

De-ar fi fost intristarea mea numai pentru o pereche de pantaloni!

- Ti-am facut si tie o pereche, sunt in cabina!

De data aceasta am privit in sus spre Amali, care zambea dulce catre mine. S-a pus pe vine, ajungand la nivelul in care ma aflu, si a intins o mana peste obrazul meu rece, infrigurat de vantul care sufla de la apus.

- Fugi si te schimba, a zis Amali in timp ce privea cum imi strang picioarele la piept.

Am incuviintat zambind aproape fara vlaga, i-am multumit frumos pentru cadou si m-am indreptat spre cabina personala pentru a gasi alte haine potrivite pentru vremea de afara.

Dupa prima proba, imi simt si sangele inghetat, si nervii mei care sunt acum la pamant. Mi-am dus o mana la tampla si am urcat ultimul rand de scari spre cabina, ignorand orice privire rautacioasa sau curioasa a barbarilor. Am dat buzna in camera si am ales din mica mea garderoba, o rochie rosie ca sangele, brodata cu dantela neagra pe manecile lungi, la piept si de-a lungul bordurii. Pe dedesubt am indesat pantalonasii negri cusuti de Amali, care mi-i facuse exact pe marime. Mi-am prins parul coc la repezeala, mi-am luat singura mea perche de pantofiori din dulap, si intr-o clipita am fost gata sa cobor din nou jos pe punte.