Fell in love with a pirate

37. Judecata

Minutele se scurg si tot ceea ce aud este doar sunetul valurilor marii care se izbesc in nava. Din cand in cand mai aud cate un barbat care striga nerabdator pe altul in puntea de jos, si atat. Tulburarea inimii mele este departe de aceasta liniste - o liniste parca de dinaintea furtunii. Inima o ia la goana doar la gandul ca tradatorii ar putea fi oriunde, cu ochii atintiti spre mine, urmarindu-mi miscarile, asteptand momentul in care sa le devin prada.
Ceva rau este pe cale sa se intample, vantul abia mai sufla si tensiunea din aer se face resimtita pana in cel mai indepartat colt al navii. Pana la mine.

Biblioteca veche sta tacit neatinsa in fata mea: rafturile intunecate si cartile prafuite arata cat de pretuite si cautate au fost aceste comori pana acum. In liniste petrec cu ochii titlurile cartilor, abia atingandu-le cu varful degetor lungi, sperand ca undeva sa ma opresc din cautarea mea. Ce caut? Nici eu nu stiu. Cand voi gasi, cu siguranta voi sti ca am gasit ceea ce cautam. Ce altceva as putea face in timp ce astept ca Will sa-si faca simtita prezenta in biroul capitanului? Nu e nimic mai linistitor decat cititul unei carti pentru a-mi limpezi gandurile deja in negura.

Un zambet mi-a inflorit pe buze cand am citit "Enciclopedia" pe copertile rosii. Mi-am amintit de momentul cand am fost interesata de scrima si am inceput a descoperi aceasta arta chiar in biroul capitanului cu spadele lui. Evident, nu am mai exersat nimic si nici atunci nu am reusit sa imi desavarsesc "talentele" nedescoperite, pe care le am cu siguranta! Ironic vorbind.
Ochii mei au alunecat spre romane latine de mult citite, fabule, spre operele nenumarate a lui Shakespeare, spre literatura greceasca, franceza, diferite carti informative. Carti istorice, sfaturi medicale, manuale de tamplarie, atlase, dictionare. Nimic deosebit.
Dezamagita am expirat si am aruncat o ultima ocheada cartilor care ma priveau cu dorinta de a fi citite.

Dar iata ca intr-un colt se afla o carte groasa invaluita in textura neagra care mi-a captat atentia. Nu statea in rand cu restul cartilor, ci inclinata - ca si cum cineva tocmai o citise si o lasese grabit pe raft. Am luat in mainile mele acea carte si am citit pe coperta "Biblia", scris in litere clare si argintii, mai mult invechite. Preotul in biserica citea din aceasta carte si zicea ca pentru orice lucru se gaseste rezolvare si alinare in Sfanta Scriptura. Ca Dumnezeu vorbeste daca noi dorim sa ascultam parerea Lui.
Ganditoare am pus pe masa cartea si m-am asezat pe scaun, linistindu-ma putin. Aceasta nu era cartea lui Matt? Ce l-a facut sa fie asa bun? Cum l-a putut asculta Dumnezeu pana acum?
De ce Dumnezeu ii lasa nepedepsiti pe cei rai? De ce lor le merge bine? De ce Will minte si este un prefacut si nimeni nu-si da seama? De ce nu faci dreptate, Doamne?
M-am plans in sinea mea, indreptandu-mi gandurile spre divinitate, sperand ca El va cobora si imi va raspunde intrebarilor.
Dar El nu a coborat. Si cartea nu s-a deschis singura. In cele din urma am hotarat sa o deschid eu. Cuprinsul oferea o lista numeroasa de carti, si am citit pe fuga numele scurte ce se iveau... Geneza, Exod.... Isaia...Daniel, Psalmi, Proverbe...
M-am oprit la Proverbe. Zicatori, astea erau. Scrise de inteleptul Solomon, cel care a cerut de la Dumnezeu intelepciune ca sa carmuiasca bine tara pe care o avea in stapanire, si El i-a dat intelepciunea din belsug - a fost cel mai intelept om. Inspirat de divinitate, a scris Proverbe pentru indreptarea si sfatuirea urmasilor. Voi gasi eu ceva folositor?
Cu frica de necunoscut, am rasfoit cartea groasa cu pagini ingalbenite de timp, pentru a gasi cartea lui Solomon, de mine aleasa. Cand am reusit sa gasesc cartea, am inceput a citi primele lucruri care imi sareau in ochi:
"Cine sapa groapa altuia cade el in ea, si piatra se intoarce peste cel ce o pravaleste"
De-ar fi adevarat! Will incearca "sa sape o groapa" capitanului, sa-i intinda o cursa! Sper ca Dumnezeu sa intervina si noi sa scapam cu viata si cel rau sa fie pedepsit cum se cuvine!
Parca cu avant, si o dorinta arzatoare in inima de dreptate, am mai citit:
"Chiar daca-si ascunde ura in prefacatorie, totusi rautatea lui se va descoperi...."
Se va descoperi? Cand va veni ziua aceea? Sper ca va veni cat mai curand! Will stie sa-si ascunda bine ura si invidia fata de cel ce e la comanda... uneori prea bine, incat m-ar face si pe mine sa cred in nevinovatia lui.
"Limba mincinoasa uraste pe cei pe cari-i doboara ea, si gura lingusitoare pregateste pieirea"
Deci astea sunt planurile lui Will, in adevar! E atat de fatarnic incat minte fara regrete, urand pe cei pe care ii pacaleste cu atata usurinta. Si atat este de lingusitor...! Are planuri mult mai diabolice tainuite inauntrul lui...
Ar trebui sa fiu mai atenta la Fatarnic, pentru ca nu se stie niciodata pe cine vrea sa prinda in cursa. Citesc furia, nebunia si ura in ochii lui de fiecare data cand il vad, e imposibil sa stau nepastoare fata de un om atat de insetat de putere, bogatii.
"Sase lucruri uraste Domnul, si chiar sapte Ii sunt urate:
ochii trufasi, limba mincinoasa, manile care varsa sange nevinovat, inima care urzeste planuri nelegiuite, picioarele care alearga repede la rau, martorul mincinos, care spune minciuni, si cel ce starneste certuri intre frati."
Dupa ce am gasit si acest lucru scris in Sfanta Scriptura, am inchis victorioasa cartea, zambind usor in coltul gurii. Will se facea vinovat de tot ceea ce uraste Domnul, prin urmare, divinitatea va gasi cu cale sa-i vina de hac, nu ma indoiesc! Eu o sa-mi fac datoria: o sa-i apar pe cei din jurul meu si pe mine, de acest lup cu blana de oaie pe de-asupra.