Fell in love with a pirate

27. Flacara pasiunii

  Capitanul langa mine - la cativa centimetri departare si eu nu stiam cum sa fug. Doi ochi verzi ma fixau neintrerupt in timp ce eu ma simteam foarte stanjenita. Puteam sa-i aud respiratia, emotiile, inima cum batea chiar alaturi de mine. Am aplecat capul sa evit privirea lui care devenea tot mai intunecata, tulbure. El si-a apropiat capul de fruntea mea, provocandu-mi fiori prin tot corpul, emotii pe care de mult nu le-am simtit. Emotii care te imbata si care te duc in alta lume... o lume extrem de periculoasa. Lumea in care nu am pasit niciodata: acea scaldata in placeri si dragoste.
- Kate... sopti capitanul la urechea mea.
Inima imi batea tot mai tare si simteam cum tremur inauntrul meu. Incercam sa fiu indiferenta la apropierea tot mai vadita, dar corpul meu, inima mea, refuzau sa fie indiferente la chemarea lui.
Mana lui libera si-a asezat-o incet pe umarul meu stang si am privit cum ma mangaie pe brat si eu cum tremur sub atingerea lui.
- Da? am soptit fermecata.
Mana lui a coborat usor pe talia mea, unde s-a oprit acolo, in timp ce cealalta mana se muta din dreptul capului meu si imi inlatura o suvita de langa ureche. Tot nu ma uitam la el si refuzam orice contact, complet terorizata de ceea ce se petrecea intre noi.
- Uite-te la mine..., imi sopti capitanul, punand mana pe barbia mea si incercand sa-mi ridice capul spre el. Cand a reusit sa-l ridice spre el, eu am inchis ochii. Si-a trecut degetul peste buzele mele si apoi in jos spre gatul meu.
Kate, trezeste-te! striga subconstientul meu aproape imperceptibil. Aproape surda la chemarea care insista mereu undeva in mintea mea.
Fara a mai sta pe ganduri, Black ma saruta pe umar si urca tot mai sus spre gat si obraji. Niciodata nu am simtit asa ceva, in adancul meu, o caldura neobisnuita si fluturi in stomac la fiecare atingere. Indata a ajuns si la urechea mea, unde am simtit cea mai mare emotie si fiori, incat respiratia mi s-a rarit, iar el starui in punctul sensibil. El continua drumul pana la buzele mele care erau stana de piatra, si refuzau orice contact si orice apropiere straina. Vazand ca refuz sa raspund gesturilor lui, capitanul ma lipi de el mai strans cu bratul lui si continua sa ma sarute pe buze, impotriva voii mele. Incercam sa ma opun stransorii lui si sa scap de buzele lui sufocante, dar reuseam cateva clipe. Si cand reuseam, el imi saruta umarul, gatul, tot ce prindea in cale. Ma lipi brusc cu spatele de butoi si asta cu siguranta ma trezi din ameteala placerilor si un clopotel de alarma suna neintrerupt in capul meu. Ce fac acum? Nu e bine deloc! Unde m-am bagat?!
- Black! Lasa-ma.. murmuram eu. Dar fara sa fiu bagata in seama.
Ce sa fac?! Dumnezeule, ce sa fac?!
Situatia se ingreuna, pasiunea capitanului fiind aprinsa, greu de potolit acum. Nu vreau sa fiu nechibzuita si sa cad in aceasta ispita inutila, doar pentru un moft! Din dragoste o sa ma daruiesc intr-o zi, dar nu acum! Nu asa!
Am privit spre cutitul lui in teaca si m-am gandit ca ar trebui sa-l iau si sa pot face o gaura in butoiul din spatele meu care cu siguranta continea ceva lichid, numai bun ca sa-l pot "trezi".  Ma saruta le buze din nou cu mai multa vointa, si apoi... m-am luminat si am stiut cum sa scap, sa-mi duc planul la implinire. Jucand aceeasi moneda. L-am sarutat la randul meu si mi-am lipit mainile pe pieptul lui. Aceasta miscare l-a luat prin surprindere incat a gemut si cu o mana mi-a luat un ac din par, lasand parul meu sa cada precum o cascada, cu mana lui pierduta prin ea. Sa nu ma pierd... Kate rezista. Bine...
Are o mana libera. Cealalta? Inca sustinea apropierea dintre noi si ma lipea de el cu bratul lui ferm.
Ca sa-l induc in eroare, sa nu fie atent la cutitul care ii va disparea, mi-am trecut mana in spate lui si apoi pe bratul lui bine sculptat si cu cealalta mana i-am dezlegat banderola ce o avea pe cap, lasand la iveala un par matasos si bogat pe care mi-l petreceam printre degetele de la mana.
Cu ochii inchisi am reusit sa-i ating braul unde tinea in teaca un cutit. Perfect. Acum sa astept momentul potrivit, ca sa pot face miscarea mai eficienta. M-am apropiat mai mult de el si atat i-a trebuit ca sa imi ia cu ambele maini capul. L-am condus mai aproape de butoi... si...
Acum!
Cu agilitatea unei feline, am luat cutitul din teaca si dezlipindu-ma de sarut, si intrerupand vraja, m-am intors si am facut o gaura in butoiul de langa noi. Rom-ul tasni cu putere din deschizatura si eu am avut timp sa ma feresc, spre deosebire de capitan, care nedumerit, nu stia ce se intampla. El a primit tot acea cascada de rom drept in fata si asta m-a pornit la ras, cand am vazut fata lui complet uimita si injuratura enervata.
- Ce?! exclama capitanul si se feri de butoi. Rom-ul curgand in zadar pe jos.
- Inainte invata sa iubesti, boule! i-am strigat drept in fata.
Arata tot ud. Parul ciufulit, in toate directiile, camasa multicolora lipita de corp si deschisa de la gat: rosie de la rom si albastra de la cerneala imprastiata. Cu respiratia potolita acum ma privea cu un zambet pervers. Si zambetul meu a pierit. Si acum? Ce fac? El ma privea pe mine: deasemeni cu parul ciufulit, cu buzele arzand si rosii ca focul, cu umarul rochiei lasat intr-o parte si cu fata din nou serioasa si traumatizata. Oh, si cu un cutit in mana. Eram fara cuvinte. Tremuram ca o gelatina in urma la cele intamplate.
- Nu te uita asa la mine! i-am zis rautacioasa, luandu-mi parul de pe fata.
- Imposibil papusa.
A pasit spre mine, evitand elegant balta de rom, staruind in contactul cu ochii mei. Iar eu mergeam cu spatele si cu cutitul inaintea mea, de fiecare data cand inainta.
- Nu te apropia de mine! il amenintam cat mai serioasa.
- Foloseste-l daca ai curajul. El facu pasi mai mari in directia mea.
Capitanul continua:
- Tu trebuie sa mai platesti la cate mi-ai facut azi...
  Fara sa mai adaog nimic, ajunsesem in celalalt rand de butoaie si mai priveam in spate sa vad sfarsitul lui. O usa de scapare.
- Degeaba fugi acum, mi-a spus el. E in zadar, ca oricum te prind. Vezi cum tremuri? O prada usoara.
  Mi-am facut buzele punga de suparare.
- Gresesti! i-am zis tare.
- Ah, da?! zambi el.
- Da! Esti un profitor! L-am acuzat.
-Sa nu-mi spui ca nu ti-a placut, pentru ca stiu ca vei minti. Te topeai in bratele mele, recunoaste! Te-am simtit, Kate... nu te ascunde dupa doua degete. Ma doresti.
M-am incruntat spre el, incapabila sa mai zic ceva. Poate avea dreptate, dar eu nu ma las dusa de nas de unul ca el!
  I-am evitat privirea si m-am intors, gata sa fug de prezenta lui.
- Opa! Unde crezi ca mergi?!
El dintr-o miscare ma inconjura si se puse in spatele meu, eu fiind fortata sa ma intorc din nou la 90 de grade si sa pasesc inapoi de unde am venit.
- Avem treburi de rezolvat! insista el.
  M-am lovit cu spatele de peretele navei si mi-am continuat drumul de-a lungul coridorului liber. Vreau sa scap... ce ma fac?!
- Ce?! m-am rastit nervoasa, tinandu-l sub control.
- Ce?! Mai intrebi ce?! Foarte bine! Zi-mi. Ce e cu inelul de la deget? Pentru ca nu esti casatorita!
- Ba sunt! I-am intors-o eu.
El isi trecu mana prin par.
- Spune adevarul! Ridica el tonul vocii.
- Adevarul! am repetat eu.
- Mincionoasa ce esti! Te-ai comportat ca o... ca o... tu..., imi evita privirea, incurcat.
- Da! Am zis dintr-o data. Lacrimi incetosandu-mi ochii. Nimeni nu m-a atins chiar asa! Pana la tine...
Se uita la mine compatimitor si privirea i se imblanzi. Nici nu mi-am dat seama cand ne-am oprit.
- Pana la tine! Am repetat. Nimeni nu are voie sa puna mana pe mine, ai inteles?!  Buzele deja imi tremurau.
- Asta era... sopti el mai mult pentru sine, privind in jos.
- Auzi, capitane!
El ma privi.
- Nu sunt o jucarie, ne-am inteles?! Nu sunt ca Ada!
La pomenirea numelui ei, ochii capitanului se intunecara.
- Ce stii tu?!
- Multe stiu!
- Si eu iti spun ca nu stii! insista el.
- A fost amanta ta! Si acum tanjeste dupa tine! Du-te la ea daca ai chef de joaca, pentru ca eu nu am!
  Cand el incepu din nou sa paseasca spre mine, eu din nou am facut pasi inapoi.
- Nu stii nimic, spuse capitanul apasat si raspicat.
- La fel tu nu stii nimic despre mine, i-am zis.
- Pot afla! a spus el simplu.
- Ah dar eu despre tine nu pot afla?!
- Imposibil, a zis privindu-ma serios.
  Priveam spre el: cufarul de secrete. O persoana cu secrete ascunse si mistere nedezvaluite. Ce as putea afla despre el?! Cand l-as gasi vulnerabil?! Si de ce sunt atat de pornita sa aflu despre el?!
- Lasa-ma sa plec! i-am zis dintr-o data.
- Nu!
- Ce mai vrei? m-am plans, ofticata de comportamentul lui.
- Sa te chinui un pic.
Dupa ce a spus asta, din nou mi-a blocat drumul si s-a pus in fata mea.
- Nu te apropia! L-am amenintat, miscand cutitul in dreapta si in stanga.
- Vezi ca nu-ti sta bine rochia la sani, ai decolteu papusa.
Indiganta de spusele lui, m-am uitat in jos, pornita sa-mi ridic rochia. Da! Ea statea absolut la locul ei! Am luat teapa! Prea tarziu... El a profitat de neatentia mea si s-a apropiat mai mult si eu speriata l-am zgariat cu cutitul pe bratul drept al camasii. Acum se vedea o dara de sange de-a lungul zgariturii. Capitanul, cu o miscare de expert profita de faptul ca ma uitam la bratul lui, si imi smulse cutitul din mana si il puse in teaca.
Ce am facut? Inca priveam spre locul lovit. Oare va trece? Il doare? Chiar nu am vrut...
- Stai linistita, imi spuse capitanul parca citindu-mi gandurile.
- Trece, continua el. E o zgaritura. Atata tot.
Am incuviintat tacit si cat ai clipi am luat-o la fuga spre usa. El nu s-a lasat mai prejos, si cand am ajuns, el m-a prins de talie si s-a pus in cadrul usii ca sa nu mai pot trece, lasandu-ma pe mine in fata lui. Doar el ma despartea de usa.
- Nu asa repede, draga.
  Nervoasa, am dat cu pumnii in pieptul lui strigand disperata:
- Lasa-ma o data in pace! Fiara ce esti!
- Opaa, devii violenta! Iar te apuca?
M-a luat cu mainile lui mari pumnii mei si m-a imobilizat.
- Lasa-ma. I-am zis mai incet, mai calma de data asta, infranta.
Prinsa de mainile lui, nu mai puteam fugi atat de usor. Si fara niciun plan de scapare, eram vulnerabila. Neobisnuit de vulnerabila.
   Mi-a sarutat mainile inclestate si a urcat din nou tot mai sus pe bratul meu dezgolit.
- Black...
Nici de data asta nu ma auzea. M-am agitat mai tare, incercand sa ma eliberez din stransoarea lui.
- Ce nu intelegi, dobitocule?! M-am plans agitata.
El deja imi saruta fata si a ajuns aproape de buzele mele. Am ferit capul. Si lacrimile din nou mi-au inundat ochii.
- Vrei sa ma feresc de tine, nu?! I-am zis. Vrei sa-mi fie frica de tine! Asta vrei! Asa-i?! M-am uitat in ochii lui, sfindandu-l.
  O pauza nesfarsit de lunga in care ne-am privit in ochi fara-ncetare. Eu doream sa scap de el, sa fug pentru totdeauna de tumultul de emotii. Sa stau in liniste undeva si sa-mi plang amarul,ca apoi sa fiu din nou cu capul sus, invingatoare. Mai puternica. O biruinta aduce alta biruinta. Dar o infrangere, va aduce si alta infrangere - pana va fi o cadere. Nu, nu voi renunta. Voi lupta pentru principiile mele.
- Ai pus paza pentru mine, am continuat. Oameni, sa stea dupa fundul meu, sa ma apere! Dar nu este nimeni sa ma apere de tine!
   Mi-a curs o lacrima pe obraz. El mi-a eliberat mainile, si acestea au cazut inert pe langa trupul meu.
- Lasa-ma sa plec acum, am spus incet. Nu vreau ca lucrurile sa ia o alta intorsatura intre noi.
Cat as vrea ca el sa inteleaga!
Capitanul fara niciun cuvant, pasi in spatele meu si deschise usa, facandu-mi loc sa plec.
  Am pasit inainte si apoi m-am uitat spre el. Parea afectat de tot ceea ce se intamplase, dar mai bine asa. Trebuie sa inteleaga ca eu nu sunt o fata oarecare. Cu gandurile acestea i-am intors spatele si cu lacrimile curgandu-mi siroi, coboream scarile in fuga. Sa plec undeva, sa nu ma mai gaseasca nimeni!
   Dar degeaba, inca simteam buzele lui pe ale mele, parca toata fata mi-era amortita si in gand imi veneau imagini cu cele petrecute acum cateva minute. Sa fi fost George aici! M-ar fi putut apara el! Sau sa ma duc eu la el? In lumea vesnica, ca sa-l ajung. Sa fiu din nou impreuna cu el si sa scap de chinul de aici. Acum gestul pe care dorea sa-l faca Mary acum cateva zile, acel de sinucidere, nu mi se parea o idee chiar asa de nebuna. Ba da, e nebuna, m-am razgandit acum. Nici nu mai gandesc coerent...
Ce sa caut eu pe o nava plina de barbati?! Spre ce ma indrept?! Cum sa supravietuiesc?! Nu mai pot... nu mai pot!
Am cotit de-odata la stanga, dupa un rand de scari. Si am dat de ceva tare.
- Hei! Uite-te pe unde mergi! Spuse vocea din semi-intuneric. Era un barbat. Si am facut pasi inapoi...  unde eram? Pe un hol intunecos cu siguranta. Periculos de intuneric pe aici. Era si liniste, pana ce aceasta matahala mi-a intalnit drumul.
- Te-ai pierdut pe aici, printesa?
M-a apucat de o mana si eu protestam, tipam! Altul? Doamne ai mila! Asa imi vine rasplata ca am scapat de capitan?!
- Hai sa-ti arat eu drumul! Si m-a tras mai la intuneric.
- Lasa-ma in pace! Strigam eu. Ajutor! Cineva sa ma ajute!
- Taci o data! tipa si barbatul vanjos spre mine si ma trase cu mai multa forta.
Of, daca m-as fi uitat mai bine pe unde merg! Daca as fi stiut ce ma asteapta, as fi fost mai vegheatoare!
- Ajutoooor!
Am tipat din nou, dar fara raspuns.... totul bezna si liniste, si din nou destinul era impotriva mea.

#  Buna!! Da, nu am postat de mult... dar am fost ocupata cu de toate.  Ce sa va spun?
  Am descoperit o metoda eficienta care ajuta la scris: muzica clasica. Cine scrie povesti, ar putea sa incerce sa asculte muzica clasica si sa scrie... are un efect aparte! ;))

  Deci va place? Ok, capitolul asta e un pic mai sumbru, nu am ce face. Trebuie sa trecem si pe aici :))) 
dar partea initiala a fost... cum va asteptati? Si ce se va intampla in continuare? Cine stie? :)))
  Va las voua cuvantul.
  Sa aveti o zi frumoasa!!
  Astept comentariile voastre!
  Puup :* :* :*

     Dedicatii?  :X

~Eliza~