Fell in love with a pirate

33. Amali

    Astept cu nerabdare asezata pe pat, sosirea Amaliei, ca sa-mi modifice croiala larga purtata de atata amar de vreme. Am reusit sa ticluiesc impreuna cu Matt acest plan pentru a o scoate pe tanara fata din celulele intunecate, si sper ca totul sa fie bine!
   De aceasta data sunt intr-o camera cu totul noua, si cred ca deasupra este camera capitanului. Incaperea de aproximativ trei metri jumate, este simpla si primitoare - poate nu la fel de artistica si costisitoare ca a capitanului, dar e indeajuns pe o nava a piratilor. Poate fi un loc sigur, incuiat cu o cheie si departe de echipaj, si asta e tot ce conteaza, deocamdata, pana se linistesc lucrurile tensionate intre capitan si restul piratilor. Tactul feminin lipseste intre acesti patru pereti, si m-am uitat sceptica la patul din lemn - putin cam tare de dormit; la mobila de un maro deschis cu sertare si usi - nu la fel de mare ca a lui Black; la masa goala si prafuita dintr-un colt al incaperii cu un scaun netapitat, din lemn. Oblonul de deasupra patului lasa loc luminii sa intre in camera si sa cuprinda cu razele soarelui fiecare obiect aflat aici. Fara tablouri, mobila decorata frumos, pat confortabil si podea lucidata, camera mai mult pare pustie si nefolosita, si nu zici ca Will tocmai si-a luat talpasita. Ultima data cand l-am vazut pe Will a fost cand am dat nas in nas cu el, inainte sa intru in camera acompaniata de Matt. Will mi-a aruncat o cautatura furioasa si m-a lovit cu umarul trecand pe langa mine cu bagajele facute, sa se mute jos cu echipajul. Dar cel mai rau a fost ca in timp ce trecea pe langa mine, mi-a soptit la ureche:
- O sa platesti si pentru asta!
Dupa care, bombanind, a coborat  scarile care duc spre puntea de jos, cu un pas alert si apasat, inlaturand cu mana pe oricine ii statea in cale.
- Nu-l baga in seama, imi spuse Matt vazand ca urmaresc cu privirea acel om furios. E doar nervos, asa e el. Si nu lua in considerare amentintarile, nu au valoare.
  Am zambit recunoscatoare lui Matt, si am intrat in camera mica, inspectand repede incaperea.
- De acum esti si vei fi in siguranta... a adaugat el. Sper ca Dumnezeu sa aiba grija de tine in continuare!
- Da... am soptit eu, mai mult pentru mine. Sper si eu sa fie totul bine.
     Dupa aceasta, am gandit cu Matt planul pentru a o scoate pe Amali din celulele de jos... Asa se face ca acum il astept pe Matt sa vina cu Amali in aceasta camera. Poate nu stie fata sa coase, dar ea e isteata si sigur s-a prins de plan imediat ce a pomenit Matt ca are nevoie de ea ca sa modifice o rochie pentru mine. La fuga mea prin nava, ii promisesem ca o sa ma gandesc la o modalitate sa o scot din celulele pentru sclavi, care sunt atat de saracacioase, murdare si umede. Are potential fata asta si chiar sunt curioasa de viata ei si cum are de gand sa procedeze mai departe, din moment ce a fost vanduta unor pirati din cine stie ce motiv. Si apoi culoarea ei! Da de gandit. Nu era la fel de neagra ca restul populatiei de acolo, ci mulatra: un mix intre o persoana neagra si una alba. Ceva mai putin obisnuit in Africa dar des intalnit in coloniile Americane din sud. Imi place faptul ca e isteata, razbatatoare si nu renunta usor. Poate la fel de incapatanata ca mine... cine stie!
  Pufaind plictisita, m-am intins pe pat, neavand altceva de facut decat sa stau si sa ma holbez degeaba la peretii din fata mea.
  Mda, deloc atragatori.
Macar in camera capitanului aveam balconul, tablourile, hainele lui, oglinda... vai, oglinda! Camera asta e lipsita de oglinda! Nu se poate. M-am uitat roata si cu dezamagire am constatat ca intr-adevar acest obiect lipseste. Mi-am notat in gand ca trebuie sa cer o oglinda capitanului, sa-i cer si in plus niste haine sa le pun undeva intr-un dulap sau intr-un cufar. Am venit in camera asta cu absolut nimic. Dureroasa constatare mi-a facut sa-mi amintesc de viata mea de dinainte... atunci cand eram o copila fara griji, bucurandu-ma de bogatia si maretia locuintei mele. Daca in Londra eram obisnuita sa am toate lucrurile pe tava, aici e cu totul altceva! Pe de alta parte imi place sa descopar lucrurile noi si ma fascineaza si lucrurile simple - precum un apus sau un rasarit de soare, miscarea valurilor, o privire prietenoasa, o mancare modesta si gatita bine, prieteni veseli si lipsiti de inhibitii... toate acestea ma fac sa ma gandesc ca lumea poate fi si altfel.
   De afara se auzi vocea lui Matt, ceea ce a facut sa ma trezesc la realitate, sa las amintirile de-oparte, si sa merg in intampinarea lui pentru a vedea daca planul a reusit.
Am deschis usa si uimita m-am uitat la scena din fata mea: Amali era tinuta de un brat de catre un barbat vanjos si inalt, cu o privire aspra. La urechea stanga purta un cercel de aur,  avea pe cap o banderola crem pusa in dreptul fruntii pentru a impiedica picaturile de transpiratie sa-i vina in ochi. Purta pantaloni cafenii si largi, si in jurul taliei o cingatoare. Pieptul i se umfla ritmic latindu-i umerii, respira greu si camasa probabil i se parea prea stramta la statura lui si la dimensiunea pieptului lui. Era putin transpirat si iritat...
Barbatul celalalt, de la carma navii se uita si el ca la teatru la noi, uitand ca are treaba! 
  Dintr-o data Amali lua cuvantul, incercand sa se debaraseze de mana omului dar fara succes.
- I-am spus ca m-ai... ca m-ati chemat, doamna! Dar nu a vrut sa ma creada! Se planse ea. 
  Piratul scuipa alaturi dezgustat.
- Tu, fa, nu minti! isi sprijini mana libera pe pistolul de la brau. Acus te dau la rechini pentru ca ai fugit asa!
  Matt tocmai rasari si el sus la noi, pe puntea de comanda - si el gafaind. Ce-i cu dansi oare?!
Mi-am revenit din soc pentru a lua apararea prietenei mele, renuntand la frica ce o impunea barbatul din fata mea. Cat tupeu si ce atitudine mandra are omul asta!
- Ehi bine, a spus adevarul domnisoara! Eu am chemat-o!
- Mai sa fie! Pe Venus, ce ti-ar trebui asa o tarfa? rase batjocoritor.
  Amali se facu rosie de furie, si inainte sa apuc sa zic ceva, barbatul primi un pumn neasteptat de la ea, direct in abdomen. Omul se apleca inainte de la lovitura, luat prin surprindere de gestul violent al fetei. Profintand de ocazie, si de pozitia lui, Amali ii plasa o lovitura puternica cu cotul pe spate lui, ceea ce-l tranti la pamant pe nemernic.
Carmaciul se feri cat putu de bataie, in acelasi timp razand copios. Amali se uita la el fioros cu acei ochi albastri, si el tacu din gura cat ai zice peste, el luand o pozitie seriosa si incremenita, sprijinindu-se de carma.
Mulatra puse un genunchi pe spatele barbatului infrant si ii prinse incheieturile mainilor intr-o stransoare cu toata forta.
- Repeta ce-ai zis daca ai curajul! rosti ea printre dinti.
Omul cu burta la pamant respira cu greutate si obrazul lui atingea podeaua din lemn al navii. El injura nu tocmai frumos si se zbatu sa se elibereze.
Eu si Matt ne-am privit unul pe altul ingrijorati...
- Spune! insista fata. Cere-ti iertare! ii mai ordona.
- Niciodata! zbiera el.
  Atunci Amali lua pistolul lui de la brau, si i-l  pozitiona pe cap.
- Acum ce zici, hm?! a zis ea zambind multumita. Nu te misca, sau ai plecat de pe pamantul celor vii!
Toti si-au tinut respiratia si atmosfera deja se tensionase...
- Amali... rosti sovaitor Matt, dar fata abia il auzi. 
Era concentrata pe ceea ce trebuia sa faca, privea cu prea multa ura pe omul acela de jos, asteptand un raspuns... dorind o razbunare.
Barbatul rapus facu ochii mari cat cepele, speriat, dar totodata isi potoli miscarile - ingrozit de pistolul indreptat spre el si luand amenintarea fetei in serios.
Oare e capabila de asa ceva? E aceeasi fata din inchisoare, aceeasi fata din Africa? Chiar am facut bine sa trimit dupa ea, sa hotarasc sa o eliberez? Hm... totusi m-a ajutat sa ma ascund de capitan in inchisoare. Si daca a profitat de mine? Si daca va profita in continuare?
Contrar previziunilor tuturor, Amali incarca pistolul cu usurinta, doar cu o miscare a degetului. A incarca pistolul nu e o treaba usoara pentru o fata, trebuie forta si exercitiu. Ceea ce Amali se pare ca are! Ce-i cu fata asta? E nebuna.
Eu mi-am tinut respiratia si am fost incapabila sa mai rostesc vreo atentionare, ceva! Pe zi ce trece evenimentele ce se petrec ma lasa fara cuvinte!
- Amali! A strigat Matt catre ea, uluit. Inainte sa poata actiona, mandria barbatului cazu prada fricii...
- Da, da! se planse omul pus la pamant. Imi cer iertare, domnita!
  Amali zambi satisfacuta si imediat a fost luata de Matt pe sus de pe barbat, spre usurarea acestuia din urma, care s-a ridicat alene, sprijinindu-se de balustrada din lemn a puntii. Matt o tinea departe de barbatul acum ingrozit. Amali radea fara griji si se uita amuzata la fata celui speriat. E nebuna. Asta e clar. Sadica! Eram gata sa intru inapoi in camera si sa ma incui, dar am ramas curioasa cand am vazut gesturile fetei.
Ea a inlaturat mana lui Matt de pe bratul ei, si a inaintat catre cel speriat de moarte. I-a intins pistolul.
- Poftim.
Ce vrea acum ea? Sa o omoare piratul? Cum sa aiba incredere intr-un asa om?! Si el intr-o asa fata! Care e sirleticul oare?
Neincrezator, se uita la pistol si la ea. Amali se uita zambitoare catre omul inalt. 
De ce zambeste?
- Ce credeai? a spus Amali. Te-am speriat un pic. Iti trebuia o lectie, omule bun. Femeile nu se insulta niciodata.
Mandra si cu un zambet strengar inflorit pe fata, statea in fata lui cu pistolul intins.
Fata apara drepturile femeilor! Asta deja imi place. In sfarsit cineva a dat o lectie cuiva... inafara de mine, bineinteles. In sfarsit schimbare pe nava! Pana la urma nu e atat de nebuna... e la fel de nebuna ca mine cel putin.
In sfarsit barbatul se destinse si lua pistolul din mana ei si il baga lejer la locul lui.
- Ma acuzi, rosti piratul dandu-si ochii peste cap.
Amali izbucni in ras si ii intinse mana in semn de pace:
- Scuze acceptate. Fara remuscari!
Piratul zambi la randul lui usor si ii lua mana intr-a lui, acceptand oferta de pace propusa de fata ciudata.
Si propunerea de pace... deci Amali are de gand sa cucereasca inima echipajului. A inceput bine, cu o bataie zdravana. Eh, intr-un fel, asta le place barbatilor si deja a atras  atentia. Unor oameni ca ei, sigur le-ar trebui o batausa de fata. Eu nu sunt clar? Bine... doar un pic. Nu? Bine.. atunci recunosc, sunt impulsiva.
  Intre timp m-am trezit si eu, si am inaintat spre cei doi, deja increzatoare ca lucrurile s-au schimbat.
- Hei! le-am atras atentia. Acum banuiesc ca o lasi pe domnisoara asta cu mine!
Barbatul ridica dintr-o spranceana si isi incrucisa bratele.
- O s-o supraveghez eu, Attila. A spus Matt, alaturandu-se grupului.
  Dupa o pauza in care Attila ne-a inspectat pe toti la rand, ne lasa acordul, neavand ce face...
- De acum devine problema voastra, eu m-am absolvit de orice grija fata de domisoara asta rebela.
  A ridicat din umeri si s-a indepartat de noi, coborand randul cel mai apropiat de scari si lasandu-ne pe toti in urma.
- Ce te uiti asa?! il certa Amali pe omul de la carma.
  El tresari si nu se mai uita lung la noi, speriat de atitudinea fetei autoritare.
- Hai in camera, Amali, am indemnat-o.
- Bine, haide! A raspuns oftand.
  Cand am intrat, ne-am asezat amandoua pe pat, iar Matt a luat scaunul, l-a dus in fata noastra, l-a intors invers si s-a asezat pe el punand bratele pe spatar.
  - Esti bine? Am intrebat-o pe Amali care privea absenta camera.
- Da... nu...
Pentru a o inveseli am batut un apropo despre actul ei curajos.
- L-ai pus pe fuga pe omul ala, indata facea pe el de frica!
  La remarca asta toti am izbucnit in ras.
- Cred si eu ca l-ai luat prin surprindere pe gardianul ala, adauga Matt inca cu zambetul pe buze.
- Trebuia voi doi sa va vedeti fetele! a zis Amali izbucnind intr-un nou exces de rasete. A incercat sa ne imite expersia marind ochii si stand serioasa, dar nu a reusit pentru ca din nou ne-a apucat pe toti rasul.
Amali inspira si expira zgomotos incercand sa se calmeze.
- Ce tu, ai ramas fara aer?! am zis razand. Te cred! Daca ai stat pe omul ala tot numai muschi, imi dau seama ca acum esti fara suflare!
   Amali m-a impins cu o mana intr-o parte si am inceput toti a rade din nou cu lacrimi.
- Esti culmea! a exclamat Amali privind inspre mine. Vai, de cand nu am ras asa de bine!
- Daca esti asa batoasa, cand sa mai razi! A spus Matt. Daca stai cu noi, razi!
- Nu ma indoiesc! a zis Amali printre rasete.
  Dupa o pauza, in care eu si Amali ne-am sters lacrimile de la atat ras, ea lua cuvantul.
- Acum serios, cum ti-a venit ideea sa ma chemi la tine pentru a-ti face rochia?
Mi-am dres vocea si am privit in ochii ei gata sa raspund.
- Ehi bine, chiar aveam nevoie de cineva care stie sa coase. Si pe langa asta imi trebuia o scuza sa te scot de acolo!
- Frumos din partea ta, zambi ea. Dar cum, nu aveti pe nava? a intrebat ridicand din sprancene.
- Ba da, a raspuns Matt. Dar e barbat si am avut scuza perfecta: cum sa ii coase un barbat rochia lui Kate? Cu neputinta! O doamna asa rafinata! Matt isi duse mana la inima si privi teatral in sus.
- Chiar, stii sa cosi? am intrebat-o cu ochi luminati de interes.
- Oh, desigur!
- Serios? Am intrebat parca nevenindu-mi a crede.
- Da, mai! a intarit Amali. Ce vrei sa-ti modific?
- Uite, mi-e prea larga rochia. Sta ca un sac pe mine. Si e prea simpla, as vrea sa o infrumusetez. Ai avea idei?
   Dupa o clipa de gandire in care Amali privi rochia, se hotara.
- Da, am ceva idei care trebuie incercate. O sa facem amandoua ceva frumos, o sa vezi!
  - Vai, abia astept! am exclamat entuziasmata luandu-i mainile intr-ale mele.
- Matt, a inceput Amali, adu repede mai un material. Defapt, adu tot ce gasesti: chiar si petice nefolosite si orice culoare gasesti. Si nu uita de un ac si ata. O sa avem ceva de lucru in dupa masa asta...!
- Da, sefa, imediat. Matt zambi si se indrepta spre usa. Dupa ce iesi, am ramas doua in camera, si ne-am sprijinit de spatarul patului, cat mai comod.
Am hotarat sa sparg eu gheata si sa o intreb prima:
- Si de unde ai invatat sa te aperi?
- A fost un razboi intre tribul meu si cel Kaabu. Dupa o pauza, a continuat: mama mea adoptiva a murit atunci...  cu vocea gatuita de plans, a mai zis: am fost prinsa si dusa la tabara invingatoare: in Imperiul Kaabu, o provincie militara Africana. Si am spionat luptatorii cat timp am fost acolo, visand sa ma razbun candva pe barbatii albi.
  Mi-am intors privirea intrebatoare spre ea. Avea o fata trista si ochii parca priveau amintiri si scene din trecut...
Atatea franturi de poveste in cateva vorbe... poate mai multa suferinta decat am avut eu vreodata. Mama adoptiva? Un razboi? Prinsa si dusa in alta parte? Provincie militara? Luptatori? Razbunare pe oamenii albi?  Toate acestea nu au niciun sens pentru mine si mi-am dat seama ca nu cunosc aproape nimic despre fata asta ciudata din fata mea. Si apoi de unde stie engleza? De ce are ura fata de oamenii albi? Cum de e mulatra si cu ochii albastri? Absolut neobisnuit. Nu stiu nimic despre trecutul ei - cum ea nu stie nimic despre al meu.
- Ai putea sa-mi povestesti despre tine? Despre trecutul tau? Am intrebat-o sovaitoare...
  Dupa o lunga pauza, s-a uitat la mine, in ochii mei.
- Pot sa am incredere in tine?
- Sigur ca da, am zis zambind in coltul gurii.
- Atunci... tine-te bine pentru ca am o poveste tare incalcita!
- Sunt pregatita sa te ascult, draga. Imi plac lucrurile complicate.
  Ne-am zambit reciproc si am asteptat in tacere ca ea sa inceapa a povesti viata ei. Dornica sa mai aud intamplari din lumea asta si de a descoperi lucruri noi despre tot ceea ce ma inconjoara, de a calatori spre taramuri noi si nebanuite...

# Salut dragilor!
Ma bucur ca am revenit si ma bucur ca am reusit sa scriu o noua parte din poveste ^-^ 
  Imi pare rau ca am lipsit, dar am fost motivata...  de vina este dragostea... ❤❤✋✔😂😂
  Okey, sa trecem la lucruri mai serioase.
   Ce parere aveti despre Amali? Buna sau rea? Ce credeti despre ea? Are secrete ascunse...?
  
  Acum am nevoie de voi.
   Vreau sa scriu povestea Amaliei dupa cum se intelege.
  Cum preferati? Va rog sa-mi dati o parere, sa stiu cum sa scriu mai departe! ❤❤

  1 - Amali sa povesteasca simplu, din perspectiva ei

  2 - Sa construiesc efectiv o noua dimensiune. Si aici se imparte in doua:

   a. Sa alternez perspectivele la persoana intai (mama naturala a lui Amali, si respectiv Amali)

   b. Sa povestesc la persoana a treia intamplarile din viata Amaliei

Cum ar parea mai captivant? Eu inca nu stiu... si cer parerile voastre!!  Astept raspunsurile 😇
   Succes la scoala, pentru cei care au inceput un nou an scolar!
  Pentru cei care dau examenul sau bacalaureatul anul acesta,  le spun sa nu se teama ca nu e nimic de speriat, e totul foarte foarte simplu! Va spun din experienta. Numai sa fiti atenti in clasa si sa intelegeti ceea ce invatati 😉

   Sa aveti o zi placuta! ❤❤

Kisses :X

~ Elly