Mereu ai ceva cu mine (Terminata)

Fructe De Pădure Și Scrisori Vechi

Alta zi din viata mea.
Mama era așezată la masa, iar Dylan în dreapta ei.
Rahat!
M am saturat sa îl vad pe Dylan. Mai ales după ce s a întâmplat acuma 2 zile.

-Abigail, Dylan vrea sa vorbească cu tine.

M am saturat sa aud genul acesta de replici.

-Ok, ai 3 minute.

Mama a părăsit camera și ne a lăsat pe noi doi învăluiți în tăcere.

-Voiam sa vorbim despre ce s a întâmplat...
-Nu!

Părea rănit și trist, și chiar și asa, tot nu îmi păsa.

-Nu?
-Nu!Am uitat tot. Nu vreau sa mai existe asa ceva între noi.

S a uitat în jos, plin de sentimente și a tăcut.

-Bine atunci.

S a uitat iar în jos și a inspirat adânc

-Eu vorbeam cu mama ta despre cum sa îl blocam pe Arden definitiv.

M au luat fiorii.

-Nu știm încă, ne gândeam la asta înainte sa vii tu.

-Nu cred ca asa funcționează. Ieși din casa mea!

S a uitat cu o privire curioasa, după care s a dus sa ii spună maicamii la revedere și a plecat.

-Deja ai venit și pleci?
-Am niște treaba.

A iesit pe ușa aruncând în spate o singura privire la mine.
,,Vei regreta tot" parca imi spunea.
A trântit ușa ușor și a dispărut.

Eram asa fericita. Ma simțeam libera!
În ciuda acestor lucruri, mi am făcut un ceai.

Mirosul de fructe de pădure era tot ce trebuia în acest moment.

PERSPECTIVA SCHIMBATA (ARDEN)

Eram în pădure, nu cu mult după cimitir. Eram. În locul meu, și eram cu ea! Era perfect.
Violet aduna cristale și le spala în rău, iar eu zâmbeam și ma bucuram de ea.

-Poți sa te duci în cimitir sa îmi aduci cărțile?
-Desigur.

Eram singur în cimitir. Restul erau plecați.
M am dus în locul ei, lângă noua piatra funerara instaurata de mine unde se aflau lucrurile lui Violet. Am apucat 4 cărți fără sa ma uit. Stângacia mea le scăpa pe pământ.
Prima carte se deschise la o pagina.

,,Adam Miles

Îți spun cu durere în suflet ca am ales! După cum ai anticipat, l am ales pe Arden. Știu ca a fost o relație lunga între noi, dar totul trebuie încheiat. Nu simt ceva, chiar dacă au trecut 10 ani de fericire alături de tine,imi pare rău. Nu vreau sa apară zvonuri, asa ca m am logodit cu el. Îmi pare foarte rău. Te am iubit foarte mult.
Cu drag, o persoana draga, Violet."

Am încremenit. Violet, a fost împreună cu cineva în timp ce era cu mine.
Am dat următoarea pagina. Alta scrisoare.

,,O sa regreți amarnic Violet! O sa vin cu oamenii mei și o sa te caut și în cele mai întunecate locuri și o sa te ucid cu sânge rece, tine minte trei cuvinte : Ești a mea!"

Eram încremenit de ceea ce vedeam pe hârtie. Din cauza asta am murit. Din cauza micului joc al lui Violet.
Am dat pagina

,,Voiam doar averea lui, nu mint nimic Rachel asculta ma, ești singura mea prietena te rog sa citești asta. La început a fost altfel, dar acum ca mi am terminat jocul trebuie sa plec. Nu spune nimic."

Mai dau o pagina.

,,Ai dormit cu fratele meu. În timp ce Arden te cauta disperat. Timp de 3 zile ai stat cu el! L ai mințit. Ai mințit pe toata lumea! Sa nu ma mai cauți niciodată!"

Amețesc. Îmi amintesc acele zile, când Violet a dispărut și am angajat trupe sa o caute.
Nu avea nevoie de ajutor, era cu omu ala oribil despre care am auzit bârfe. Din cauza ei am pierdut ce aveam mai sfânt.
Din cauza jocului ei.
Ametesc.
Repir greu.
Nu trag suficient aer în mine.
Cad la pământ.

M a mințit!

Am stat în jur de o ora asa, cu sufletul și trupul la pământ.
Nu!
Nu trebuia sa stau asa, trebuia sa ma răzbun.
Nu! Trebuia sa fac ceva, un plan.
Nu! Trebuia sa întru în jocul ei.

Abigail! De ea aveam nevoie.

A fost al naibii de greu. Dar am luat cărțile alea nenorocire, care ii trebuiau și am mers spre ea.

Stătea cu spatele la mine. Acum culegea flori purpurii și făcea coronițe.

-Ce ți a luat atâta?

Zâmbea. Avea un zâmbet spart.
A observat faptul ca eu o priveam cu scârbă, asa ca am incercat sa îmi joc mai bine rolul.

-Aici sunt! Uite le. I am zâmbit inapoi cu cel mai bun zâmbet fals. Nu și a dat seama.

-Mulțumesc! Ce vrei sa îți citesc?
-Moartea ielelor i am zis. Citește o lent.