Mereu ai ceva cu mine (Terminata)

Camera Mea

M am pus în pat după ce am făcut o baie calda cu petale de trandafiri sa uit de ce s a întâmplat azi.
M am trântit în pat ca o fiinta cu aripile tăiate... Ca o pasare care numai avea nici aripi nici speranța...
Poate nu pare cine știe ce... Dar când în sufletul tău apare confuzie și tot ceea ce știai e greșit... E ciudat și nu accepți asta. Ma uitam cu ochii spre tavan... Si ma uitam asa...... Pana când imaginea s a întunecat...
Și am început sa vad imagini.
Vedeam o fata.. Cu parul negru,la fel de negru ca al meu. Purta o rochie alba, curata și fina. Avea o coroana de flori deasupra capului, și un zâmbet gingaș, o fata inocenta.. Și niște ochi ca oceanul.
Era într o pădure, într un luminiș. Era noapte și luna plina era pe cer.
Dar vad ca nu era singura...
Mai era un om... Si acel om eram eu..
Eu priveam acel zâmbet gingaș, acel par negru și acei ochii albaștri prin perspectiva unui om.
Acel om o ținea de mana.. Și ii spunea ca o iubește. Acel om avea mănuși albe și costum negru. Acel om era un băiat.
Acel om a condus o pe fată în fata unei case.
Acea casa era a mea... Casa în care m am mutat acum.
Acea fata zâmbea.. Pana când a căzut jos pe iarba. Acea fata zâmbea.. Pana sa fie împușcată.... Acel băiat zâmbea și el... Pana sa cada și el la podea,cu mana în mana fetei.
Acele finte zâmbeau și erau fericite... Pana sa moara.
Dar dintr o data....
Ma trezesc.. Sau asta cred
Vad din nou tavanul... Ochii îmi erau puțin uzi și inima îmi bătea: aud pași

,, Aveai flori în păr
   Și iubire în suflet
   Și mirosul tău se măr
   Se pare ca totul era un pamblet
  
   Și în ochii tai albaștri
   Vedeam marea și cei doi aștrii
   Mai vedeam povestii despre lună
   Și dans în noapte, dansând în furtună
 
   Iar casa mea, ce poarta spre inima mea are
   În fata ei sa stai plângând
   Ca a trecut prea repede
   Ca a trecut tăcând..

   Pana când... Te am găsit din nou
   O fata tânără și asa de frumoasa ca tine
    Tu erai aceea...
    Cea din suflet, și cea din viziune... "

   Și cântecului acela se auzea iar și eu ma pierdeam în el cum se pierde pasarea prin nori și ma simțeam din ce în ce mai ușoară.
Simțeam brate calde care ma cuprindeau și vorbe dulci ce îmi șopteau.
-Ești mai bine?
Știam cine era, asa ca... Nu mi am întors calul și nu ni am deschis ochii. De când venisem aici ma simțeam cel mai bine asa, asa cum eram acum.
-Da, mersi!
Era Arden, care ma ținea în brate și ma mângâia. Avea niște mâini asa calde și delicate, destul de ironic pentru o persoana moarta.
-Vrei sa îți aduc ceva?
- Ce sa îmi aduci?
- Ceva de băut, apa sau un fresh ceva, sa te simți mai bine.
-Nu, e bine asa, mersi.
-Ai vrea sa îți citesc ceva?
- As vrea sa dorm la loc.
- Ok.. Vrei sa plec?
- Da.
M am ridicat și l am lasă să plece. Ma pun înapoi în pat și îl vad ca deschide ușa de la terasa camerei mele. Se uita înapoi la mine, și dispare.
Ma uit la luna care se zarea printre norii pentru ultima data și ma întorc pe cealaltă parte.
Off, dar în realitate nu voiam sa plece!
Îmi spun eu, și parca ceva m a auzit. Căci simt o briza calda și dulce ce ma cuprinde și se materializează în minte mâini calde.
Este el!
Este Arden!
Iar el ma tine în brate acum.
-Asa e mai bine?
-Da, spun eu zâmbind.
-Sigur te simți comod dacă dorm cu tine?
Intrbarea asta mi s a părut grea... Dar da asta voiam deși nu voiam sa recunosc.
-Pai.. Unde poți dormi altundeva?
-Sunt mort, nu simt starea de oboseala dar, pot dormi, asta doar dacă vreau.
-Deci, vei pleca?
-Normal ca nu, voi avea grija de tine
,,Voi avea grija de tine" aceste vorbe care imi mângâiau inima și sufletul și o făceau mai puternica.. Ii dădeau o stare atât de buna și de sănătoasă... Atât de vie..
O propoziție atât de vie spusa de un om mort...
,,Voi avea grija de tine"