STOP!

147 8 2
                                    

E dimineața, soarele îmi bate pe fata călduros și vesel. Deschid ochii.
Arden era lângă mine cu ochii albastri pătrunzători deschiși uitând se la mine.
Stai.... Acum realizez.
Am dormit cu el!
În bratele lui!
În bratele unui om mort!
Și ce e cel mai rău este ca începeam sa ma atașez de el.
Nu... Trebuie sa spun stop.
-Arden, uite ce e...
-Ce e?
-Apreciez ce ai făcut pentru mine și m a ajutat enorm, dar acum trebuie sa pleci!
-De ce? Mama ta nu ma poate vedea sau auzi sau...
-Nu!.. Trebuie sa pleci.. A fost o greșeală, am fost slaba și te am acceptat sa ma ții în brate,acum vreau sa pleci.
-.. Ok, daca asta te face sa te simți mai bine, atunci plec.
-Da, mai bine asa...
-Pa
-Pa..,spun eu cu vocea ragusita și întristata.
Începeam sa simt ceva pentru el.. Dar trebuia sa ascund asta.. Nu asta nu e real.. E doar o faza.. O sa treacă și o sa îl vezi ca cel puțin un prieten... Asta va fi.
Dar... La câteva minute de asta am început sa plâng...
Și uite asa stăteam eu în pat, în plina dimineața cu soarele care bătea le mine si cu rochia mea de noapte roz pal sidefat plângând...

Mereu ai ceva cu mine (Terminata) Where stories live. Discover now