Mereu ai ceva cu mine (Terminata)

Eu, Tu Și O Zi Ploioasa

Era weekend și ploua, asa ca m am gândit sa stau acasă.
Mama primea clienți in continuare, citindu le în tarot, ceai sau cafea și dezlegand farmece.
Eu stăteam în camera mea și vorbeam cu Rose le apel.
-Da.. Oricum cred ca ma duc sa îmi fac un ceai, vorbim mai târziu? Întreb eu.
-Da, paaa!
-Pa Rose!
Închid apelul și cobor sa îmi fac un ceai.
Trec pe lângă mama și pe lângă clientul ei, punând apa la fiert pentru ceai.
-Abigail, uite un client special aici.
Se da după masa sa îl vad.
Un băiat la 18 ani, cu parul blond bine pieptănat și ochii albaștri se uita la mine.
Îmi măsoară corpul în rochia mea subtire roz satinata.
-Aaamm, scuze.. Am stat în pat toată ziua nu m am schimbat.
-E ok, arăți minunat și asa. Spune el.
Avea o voce eleganta, plina de simpatie și dulceață.
Zâmbesc și îmi pun plicul în apa.
-Voia sa vorbească cu tine.
-Cu mine? De ce?
-I am zis ca poti citi gandutile.
-Ma uit la mama extrem de mirata.. De unde știa asta.. Poate de la faza aceea cum ca vrea sa ma protejeze.
-Amm... Ok da.. Ce este?
-Cum ai reușit sa faci asta? Ma întreabă el.
Nu pot sa ezit întrebarea lui.. Asa ca ii dau un răspuns mai complicat.
-Nu știu ce este.. Nu făceam asta când eram mica dar cred ca o am din naștere și s a activat acum.
Nu voiam sa ii spun de ritual.. Nu voiam. Sa ii spun despre Arden.
-Wau, minunat Abigail.
Îmi știa și numele.. Off eram nervoasa pe mama.
-Scuze ca nu m am prezentat, eu sunt Dylan.
-Interesant.
Îmi termin de făcut ceaiul și dau sa merg spre camera.
Mama ma prinde de mana și ma uit la ea cu suspiciune.
-Draga, trebuie sa îți spunem ceva.
-Ce e?
-Ia loc!
Ma asez și ma uit la amândoi.
-Pe aici e posibil sa bântuie un spirit.. Și nu orice spirit.. Cel al lui Arden Villephin. Poate și cel al lui Violet, dar ea nu e asa de rea..
Noi suntem dușmani de moarte cu familia Villephin.... Aici a avut loc o crima.. În fata casei.
Mi a povestit povestea le care mi a spus o și Arden.. Era identica dar nu înțelegeam un lucru.
-De ce e dusam asa mare Arden?
-Pe lângă faptul ca ne a furat pământurile.. Înainte de a o cunoaște pe Violet, ne a violat fetele familiei.. Cele mai frumoase și mai tinere.. Erau asa de mici și de frumoase, și în fiecare zi murea una. Ele ne spuneau ca Arden era.
Ne a omorât 9 fete,si ne am jurat răzbunare.
-Dar din păcate, am omorât o și pe Violet.., continua Dylan.
-De aceea vrem sa te protejam de spiritul lui, având în vedere ca ești cea mai tânără și mai frumoasa fata din neamul nostru momentan.....Dylan va sta aici câteva zile sa aibă grija de tine.
Nu știam ce sa spun.. Daca totul era o minciuna sau dacă ei nu știau adevărul despre Arden.... Oricum trebuia sa vorbesc cu el.
-Aaa... Acum vreau sa îmi savurez ceaiul mersi.
-Abigail.. Vorbim serios!
-Știu mama...
-Off eu mai am clienți, Dylan.. Poți sa te duci cu Abigail și sa ii explici mai multe.
-Asa o sa fac!
Dylan urca cu mine sus.. De ce naiba face asta? De ce asculta de mama...??
Inchid ușa după ce întra și el.
-Ce tot vrei?Poate vreau sa ma schimb sau sa stau dezbrăcată acum.. De ce te ții după mine?
-A.... Scuze, voiam sa îți explic mai multe... Dacă ai întrebări..
-Nu, nu am întrebări, nu ție.
-Atunci cui?
-... Cuiva.
Nu spunem nimic.
Ma asez în pat și ma uit la el. Se așează pe un scaun lângă mine.
,,Chiar ești superba... Mai ales cu satinul asta roz pe tine, îți scoate corpul în evidenta.
Și ochii.. "
Ma enerva ceea ce zicea.
-Ai uitat ca pot auzi gândurile?
-Aaa... Da scuze.. Era doar un compliment.
-Știi ceva, vreau sa ieși din camera mea acum!
-Bine... Vorbim și mâine.
-Nu merge asa.. Pa!
Închis ușa în urma lui.
Am scăpat.
-Mai Abigail.. Ia uite pe cine avem noi aici.
-Despre ce vorbești Arden?
-Dylan Vinch.Unul din mulți oameni care țineau partea cu Miles. Familiile asta ma dezgusta.
-Ce tot ai, Arden?
-Ce tot ai tu,Violet?
-Violet?
-Abigail..scuze.
Imi dau ochii peste cap.
-Chiar ai violat acele fete?
-Acele 9 fete?
-.... Da!
-Nu!
-Nu? Întreb eu.
-Nu,nu am făcut o.. Dar tu ai făcut ceva mai grav... Și poate vei vedea și tu.
-Ce sa fac??
El rânjește.
-Știi ceva.. Nu am timp de tine Arden, pleacă!
-Tu sa pleci. Pa!
Și dispare...
Era asa enervat acum.. Nu știu ce avea, dar era schimbat.
Oricum nu aveam sa ma ocup de asta acum, m am relaxat, mi am luat cartea și ceaiul și am început sa citesc.