Mereu ai ceva cu mine (Terminata)

Eu El Și Discuția

Încep sa ma opresc din plâns, desi amețesc, capul ma doare și ochii ma înțeapă.
Merg înapoi la petrecere, încercând sa o găsesc pe Rose sa ii spun sa plecam.
Nu reușesc sa dau de ea, ma duc ultima oara unde am văzut o dar nu o zăresc.
Iau un pahar cu vin de pe masa și după ies afara iar.
Pornesc pe jos către casa. Nu vreau sa gândesc, sau sa judec ceva, vreau doar sa ajung acasă.
După 15 minute de mers ajung pe lângă niște case care îmi par cunoscute, ajungând sa îmi dau drumul la acele întrebări care stăteau în mine.
Lumina albastra, putere și ceva legat de o separare de suflete?
Arden nu părea în apele lui, ma enerva enorm dar tot nu voiam sa îl mai vad vreodată.
Dau sa apuc ușa și cineva îmi striga numele din spate.
Dylan.
Ma întorc ușor sa ii întâlnesc privirea.
Avea cămașă rupta, pantalonii, mainile și bratele pline de sânge, ceea ce m a făcut sa îmi schimb privirea.
Dau sa bâlbâi 2 litere dar nu am timp..
-Trebuie sa vorbesc cu mama ta.
Întra în casa iar eu îl urmez.
-Danniele!
-Ce s a întâmplat?răspunde mama mea.
-Arden.
La auzul numelui lui, pielea mi se face de găină.
-E încă aici.
-Cum adică e încă aici?
-Era în fata mea, din cauza lui am rănit un pui de căprioară cu mașina. Murise.
Tăcerea s a lăsat peste noi.
-Trebuie sa facem ceva urgent
-Ce? Am întrebat eu
Din nou, un val de tăcere s a lăsat peste noi.
-Ce sa facem?

E ora 22:00, am pe mine o cămașă de noapte și mama mea vorbește jos cu Dylan.
Aud bătăi în ușă.
-Pot sa întru?
Era iar Dylan..
-Mda.
Întra ușor, și vad ca avea hainele schimbate. O pereche de pantaloni negri și un tricou alb mare.
-De data asta am cerut și permisiunea mamei tale.
Am dat sa rad puțin dar m am oprit, el observând asta.
-Pot sa ma așez?
-Desigur. Am spus eu și m am dat mai încolo sa ii fac loc pe pat.
-Știi, Arden e foarte periculos, nu vrem sa ai de a face cu el.
În mintea mea era o cearta imensa, dar nu am zis nimic.
Se aproprie mai tare se mine.
-Eu și mama ta trebuie sa te protejam.
Îmi mângâie mana care acum este în mâinile lui uitându se la mine.
-Trebuie sa te protejez.
Ma uit în ochii lui, și observ ca avea ochii mari, frumoși,erau albaștri și aveau și sclipiri în ei.. Dar niciodată nu ar fi arătat ca ai lui Arden.
Parul blond ii strălucea pe spate, și tot acest moment părea ca un tablou. Niciodată nu mi am dat seama cât de frumos era..
- E târziu, trebuie sa te culci. Îmi spune el.
-Da..
Dar în loc sa plece, ma tine în brate puternic, și îmi spune lucruri despre Arden.
-Deci, trebuie sa iesi mai puțin din casa.
-Poftim?
-Scuze dar astea sunt regulile.
-Știu sa ma păzesc.
-Nu, nu știi, și dacă vrei sa ieși din casa o faci cu mine.
Îmi dau ochii peste cap de furie și ma ridic.
-OK Dylan, a fost suficient, poți sa pleci.
-Mai stau, mama ta s a culcat deja, voiam sa mai vorbesc cu....
-Și eu vreau sa dorm,mai bine pleci.
Îmi cuprinde mana în a lui, după ma trage de talie înspre el, și ma săruta pasional.
Nu știu cum sa reacționez, e totul în cearta, dar e ceva plăcut, după atâta timp în care nimic nu a fost cum trebuie, el e exact ce trebuie, și nu Dylan,ci momentul.
Începe sa ma pună în pat ușor.
-Mai bine plec.
Nu zic nimic, și îl las sa plece.
Nu pot sa cred ca l am sărutat.
Am decis sa uit asta, și m am culcat.