Mereu ai ceva cu mine (Terminata)

Tu, Eu Și O Gradina

Ma trezesc extrem de repede din cauza unui coșmar. Asa ca.... Nu prea am ce sa fac. E ora 8:00, maica-mea doarme asa ca vreau sa ma plimb, în oraș.
Îmi i-au ghiozdanul o geaca de bluji pe mine și plec.
Ma uit curioasa printre străinii orașului care se grăbesc sa înceapă ziua, sa facă cumpărături și alte lucruri de genul asta.
Aveam chef sa ma duc într-un loc... Unde sa fiu singura. Sa judec tot ce s-a întâmplat.
Ma mai plimb 2 minute vorbind cu mine pana dau de o gradina extrem de frumoasa plina cu fructe și flori asa ca, merg în ea.
Putin mai încolo era un leagan foarte drăguț
decorat. Era alba, bucata din lemn iar franghiile agățate de copac erau verzi cu câteva ramuri de frunze reale ce coborau din copac. Avea un aspect minunat!
M-am așezat repede pe el și m-am balansat puțin ascultand păsările și cântecul soarelui. Din nou... Aud cântecul acela.....
Ma las dusa de val și mai am puțin și ma ridic pentru a dansa.
Pana când......

- Am mai auzit cântecul asta! Tip eu
- Și? Îți place? Răsare o voce de lângă un copac.
Arden..... El era.
-Nu e rău......Raspund eu.
- Aha. Zice el. Abigail, zi-mi ceva despre tine!
Roșesc neștiind de ce....
- Mm.... Pai am 16 ani și....
- Nu.... Zi-mi ceva interesant despre tine.. Uite încep eu. Am murit pe 20.mai.1911 când aveam 18 ani. Oamenii m-au acuzat de moartea unor copile, fără motiv.
M-au alungat din casa mea, care acum e a ta, dar care fost moștenită de la părinți după ce au murit și ei.
Am rămas cu gura deschisa....
-Îmi pare.... Foarte rău!
- Nu e vina ta.... Oricum.. Țin minte ca toți oameni făceau parte dintr-o singura familie....
-Știi care era numele familiei ?
-Da. Spune el cu o voce joasa și aspra
-Care era?
-Miles, familia Miles. Spune Arden printre dinți.
Am pielea de găină. Simt ca îmi vine sa leșin.
E numele familiei mele.........
-Ești bine? Spune el. Ești cam palida.
- Sunt ok.
Se aproprie de mine se apleacă, și îmi da parul de pe fata.
-Sa știi ca tu de fel.... Ești cam frumoasa.
Zambeste și se uita adanc în ochii mei.
Fluturi în stomac....... Cum face asta?!
- Scuze.... Trebuie sa plec.
- De ce? E devreme!
- Exact.... E mai bine decât sa fie prea târziu!
- Ce vrei sa spui?..... Abigail, stai!

Încep sa fug.... Dar rochia mea alb-bej se agata în crengi..... Fug mai repede cu lacrimi în ochii.
Cum s-a întâmplat asta?
... M-a făcut sa simt ceva... Mult prea repede... Sa îmi pese de el... Sa... Imi cam placa....
NU!
Trebuie sa ma distante de el.... E mort!
Ce naiba se întâmplă?......

Merg acasă în tăcere pe jos.... Afara ploua.
Ajung acasă... Cu rimelul scurs.. Cu geaca de blugi uda pe mine și cu rochia alb-beg murdara. Parul meu brunet umbla ud pe lângă mine... Făcându-mă sa ma simt grea.... Ca și cum as cădea..... Într-un gol.....
Într un gol negru și rece...