Ma opresc din plans.
Cred ca e 6.
Soarele aproape a apus,a mai rămas un semicerc din el.
Cerul pare ca ia foc.
Ma dau jos din pat și îmi dau seama ca sunt extrem de amorțita.
Ma uit la fereastra. Totul e la fel, și totuși.. Ceva e schimbat.
Ma uit în camera. Toate pat la loc. Un singur lucru e ciudat.
Ceva este pe birou.
Ma uit mai aproape.
Scrisori!
Erau niște foi toate scrise și mâzgălite, lângă un scris vechi și impecabil.
Am luat prima scrisoare.
Mi a luat jumătate de ora sa citesc tot.
Am legat tot.
Absolut tot. De la fiecare pasaj am trecut la altul cu lacrimile adunate în poala.
Am citit în același timp și jurnalul lui Violet, și scrisorile ei, și scrisoarea lui Arden.
O singura chestie a mai rămas de citit
,, Îmi pare asa rău Abigail pentru tot! De când ne am văzut am vrut sa te protejez. Știu ca nu o sa ma ierți dar tot ce vreau este sa îmi accepți ajutorul, te vreau în siguranță. Și după ce ma asigur ca ești, o sa dispar.
Știu ca nu vrei sa auzi asta. Dar te iubesc nespus de mult! Te iubesc mai mult decât am iubit o pe Violet în toată viata mea, mai mult decât am iubit casa asta. Mai mult decât am iubit florile purpurii. Te iubesc pe tine și doar pe tine! Te iubesc enorm!"
Deja tremuram.
Totul era scris acolo. Și a pus sufletul pe niște hârtii...
Doamne! Îmi pare asa rău!
Dar Violet voia sa ma omoare. Asta nu era deloc ok.
Trebuia sa fac ceva.
Împachetez tot, și ies pe ușa fără sa mai spun ceva.
PERSPECTIVA SCHIMBATA (ARDEN)
Violet avea un cos plin cu florii purpurii.
Ma uitam la ea cu cea mai mare ura.
Nu mai ascundeam nimic.
Adevărul trebuia sa iasă.
Philip, Doris, Iris, Calliban și Diana erau este tot în perimetrul cimitirului. Nu m au băgat în seama, cel puțin la început.
-Ce este dragule?
Violet avea un ton blând, dar sufocant.
-Nu o sa o omori.
Nu părea surprinsa, sau cel puțin ascundea asta. Dar se vedea ca știe despre ce vorbesc.
-Nu trebuie.
S a lăsat tăcere. Eram confuz, nu știam la ce se referea.
-Nu trebuie sa te consumi atâta pentru nimic. La urma urmei ea e un nimic.
Am simțit cum un val de nervi îmi străpunge șira spinării.
-Din cauza ta am murit!
Tace.
Lasă coșul jos.
Își deschide rochia.
-Ei bine, dacă se asta era vorba....putem rezolva.
Iti da rochia din ce în ce mai jos.
Deși avea forme fine și perfecte, forme care o data ma fascinau,acum nu mai erau nimic.
Am împins o.
Am împins o și a căzut în iarba cea umeda.
Se uita în sus la mine. Părea revoltata.
Râde. A început sa rada asa de tare, încât ceilalți și au întors capul.
-Ce prost ești!
Îmi venea sa o omor acolo, dar deja era moarta.
-Chiar ești prost!
Se ridica.
Rochia ii este pătată și botita, florile din par i au căzut, zâmbetul i a dispărut.
Nu mai este fata cu flori în par...
PRSPECTIVA SCHIMBATA (ABIGAIL)
Nu știu unde poate sa fie, dar ma duc în cimitir.
Încerc sa înaintez, dar ceva ma oprește.
Ma impiedic.
Rahat!
Mi am rupt blugii și tricoul grav. Când sa ma ridic,s au rupt de tot.
Am rămas în lenjeria intima, cuprinsa de o teama și de un val de răcoare intens.
Din fericire, aveam la mine o rochie.
Rochia a rămas de când am fost cu Rose în pădure...
Rose....
Inima mi s a strâns enorm, dar m am gândit la Arden.
A dispărut nodul.
Îmi pun în tăcere rochia pe mine și înaintez.
Fiecare pas este grăbit și disperat.
Încerc sa nu ma impiedic.
Mai aveam asa puțin!
Aud cântece.
Vad culori noi.
Ma opresc.
Ma uit în sus și totul e minunat.
Cerul este de un albastru ușor intunecat, un albastru perfect!
Lumina albastra este și ea acolo.
Ma vecheaza.
Un vânt vine de nicăieri și scutura copacii de florile ce au mai rămas.
Florile îmi vin peste tot!
In fata, pe umeri, pe rochie.
În par!
Nu ma mai chinui sa le dau jos, simt ca deja am întârziat.
Am mers încă 3 minute și am găsit.
Prima piatra funerara!
Asta era perfect.
Merg mai departe și vad niște siluete.
Era acolo.
Era el și Violet.
Nu!
Țipau!
-O sa plec acum, și când o sa o găsesc o sa o aduc moarta în fata ta!
-Încetează Violet, ce te a apucat?
Privesc totul confuz, ma apropii ușor.
Nu vreau sa fiu observata.
Din păcate, am fost observata.
Violet s a uita la mine.
Avea o privire de gheata, o privire total diferita cu restul privirilor ei. O latura întunecată din ea se arata.
Zâmbi.
Zâmbetul s a transformat în ras.
-Vei fi moarta.
Din instinct, o iau la fuga.
Merg în pădure adânc, vreau sa caut un loc sigur.
Violet vine spre mine.
La fel și ceilalți.
La fel și Arden.
Sunt în urma. Nu știu cum dar ii simt, știu exact unde sunt
Fug si mai tare. Simt ca prind aripi!
Ajung într un fel de poenita.
Lângă era un rău, o salcie și niște flori purpurii. Un peisaj minunat. Deodată, nu o mai simt pe Violet.
În pădure răsună rasul ei diabolic.
Simt ca ma înec.
आप पढ़ रहे हैं
Mereu ai ceva cu mine (Terminata)
सामान्य साहित्यAbigail Miles și Arden Villephin. O poveste unica despre dragoste și magie în care își descoperă trecututile dramatice, încărcați de alte personaje ce schimba toată poveste lor. Din niște secrete vechi, Arden începe sa ii pună piedici lui Abigail pe...
