Mereu ai ceva cu mine (Terminata)

STOP(partea a 2 a) și un mort poate vorbi

Dispaream pe terasa camerei lui Abigail, dar nu de tot.
Pentru prima oara în 100 de ani simțeam soarele pe pielea mea și fericire, dar și tristețe. Ma uit în spate înainte sa plec de tot și sa ma fac nevăzut.
Abigail plângea. Cu capul pe genunchi și mâinile în jurul lor... Cu parul ei brunet pe rochia ei subtire de noapte.
Era atât de frumoasă, atat de splendida.. Desi era trista...
Voiam sa merg iar la ea și sa ii sar în brate, poate chiar și o sărut... Dar sigur nu voia asta asa ca.. Am stat pe balconul ei și mi am aprins o țigară.
Absurd dar și spiritele pot face lucruri omenești.
Ma uitam din când în când în spate sa vad ce face Abigail....
Dupa ceva timp se ridica și se duce jos.
Eu am terminat țigara, asa ca sar de pe balustrada elegant și ajung jos.
M a duc în cimitirul din pădure și ma întâlnesc cu Philip și Doris.
-Ce faci Arden?
-Mhh, sunt ok, voi?
-Bine, eu ma gândeam sa merg sa înot
-Sa înoți?
Era Iris.
-Sa înoți? Ești moarta Doris!
-Și? Tot putem sa facem lucruri omenești, uite, Arden fumează.
-Da mi și mie o țigară, tipa din celalalt capăt Calliban.
-Uite aici.
-Mersi!
-Eu ma duc mai adânc în pădure! Spun eu
-De ce? Întreba Philip...In ultimul timp numai stai cu noi.
-Vreau sa fiu puțin singur.
Philip, Doris, Iris și Calliban sunt prietenii mei. Philip si Doris erau gemeni și muriseră într un accedent de mașină, Iris a fost violata de tatăl ei și după asta a fost ucisa tot de el, iar Calliban a murit într o lupta.
Mai e și Diana, dar probabil era la vânătoare. Asta ii plăcea ei sa facă. Ea a murit mâncata de un urs. Acum, nu ii mai este frica de nimic, fiind deja moarta.
M am dus în locul meu, un loc unde erau puii de căprioară. Era un loc pașnic. Păsările cantau, râul îngust și mic de lângă dansa și el calm iar quartz ul de pe marginea lui sclipea în lumina soarelui.
M am așezat pe o creanga de copac și am început sa cant la flaut.
Deobicei hrăneam și puii cu vânatul pe care îl aducea Diana, dar nu mereu.
După un timp, se aude un foșnet.
Era Diana, care se apropia de mine.
-Arden...ai lipsit mult, iar ai fost la fosta ta casa?
Diana îmi era cea mai buna prietena, știa unde ma duc și ce fac, dar nu tot.
-Da, a fost vândută.
-Ce nașpa, cui?
-Unei familii, o femeie și fiicei ei.
-Are o fiica? Sper ca nu ai speriat o nu?Sau nu te vede?
-Asta e chestia, ea e singura dintre ei care ma vede.
Diana face ochii marii
-Cum?
-Știu, dar e ok. Am întrat în vorba cu ea dar e clar ca nu vrea sa aibă de a face cu mine..
-Da..., ai găsit o?
-Nu încă, nici nu știu unde ar putea fi
-Dar știi unde a murit nu?
-A murit în bratele mele, lângă mine. După am fost împușcat și eu. Stii prea bine.
-Deobicei când doi îndrăgostiți mor de găsesc amândoi.
-Pff, poate a ajuns altundeva.
-În cer?
-Poate... Era pura, inocenta,nu merita sa stea încă câteva zile în acest infern.
-Dar ai spus ca ai simțit o!
-Lasa asta acum, o sa vad ce fac cu ea.
-Daca spui tu... Bine, hai sa ne întoarcem
-Hai!
Masa era întinsă în mijlocul cimitirului, plina de vin rosu în pocale și argintărie scumpa.
Carnea era bine prăjită la foc, acum urma sa mâncăm.
Fiecare avea o treaba în cimitir, deși era foarte mic, și mai erau morminte inafara de noi.
Calliban și Philip făceau carnea sau adunau lemne și făceau focul.
Diana vâna
Iris ajuta pe cineva dacă era rănit, foarte rar se întâmplă asta pentru ca eram morți
Doris se ocupa cu gătitul si cu farmecele, la fel și Iris. Ele erau un fel de vrăjitoare.
Și eu, deobicei eram ala care gândește mai mult, dar eram liber, astea erau treburile, numai aveam de ce sa ma ocup deși știam și eu ceva vrăji.
Și asta era, noi 6 la masa, ca în fiecare săptămână vorbind și mâncând și distrandu ne, cât timp ne a mai rămas.
,,Noroc"