Iubire și recunoștință infinită față de Dumnezeu cel veșnic și nemuritor de-a lungul tuturor erelor și infinitului ce se întinde în vecii vecilor.
Împăratul suprem al tuturor veacurilor este Dumnezeu cel care există în infinit și este infinit.
Pe cărare cu Dumnezeu nu pierzi niciodată, căci calea lui Dumnezeu este departe de cărările lumești.
Doar Dumnezeu are pronie mântuitoare asupra noastră a tuturor.
Este bine să mulțumim Lui Dumnezeu pentru tot ce avem și ce nu avem, pentru tot ce știm și tot ce urmează să învățăm și ce nu știm.
Mulțumire lui Dumnezeu pentru viața pământească și recunoștință pentru împărăția de după viața lumească.
Mila lui Dumnezeu este nemărginită și față de păcătoși și față de sfinți.
Este înțelept să aducem omagiu în fața lui Dumnezeu cuvinte de slavă și iubire pentru câte ne oferă.
Toată lumea vine în această lume neajutorat, dar Dumnezeu la nașterea noastră ne oferă câte un înger păzitor care să ne apere și să ne ferească de toate cele rele.
Leagănul copilăriei nu ți-l ocrotesc doar, ci părinții, ci și Dumnezeu.
Multi savanti au ajuns la concluzia ca exista Dumnezeu, dar nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Copernic a studiat toata viata lui cerurile, si tot nu L-a intalnit pe Dumnezeu. Pentru ca pe Dumnezeu il gasesti doar in inima ta. Dumnezeu i se arata doar unei inimi smerite.
Prin epifanii, Dumnezeu li se revelează tuturor sufletelor ce îl caută pe Dumnezeu.
Alesul Lui Dumnezeu, Iisus, este relevat de către Dumnezeu printr-un porumbel alb.
Capodopera Lui Dumnezeu înfloreşte viaţă veşnică în noi.
Omul este chipul slavei negrăite a Lui Dumnezeu.
Ne asemănăm cu Dumnezeu pentru că şi noi avem voinţă creatoare.
Dacă vrei să te regăseşti, urmează chemarea si calea naturii care te conduce către Dumnezeu.
Artistul, nu este decât natura, universul şi Bunul Dumnezeu care se recunoaşte, auto-descifrează şi auto-explorează.
Frumuseţea naturii, a providenţei sau a-L lui Dumnezeu i se arată doar unui suflet smerit.
Sărac se numeşte ce-l ce nu iubeşte pe Dumnezeu, creeaţia Lui şi nu apreciază cu adevărat adevărul din frumuseţea ei.
Adevărata linişte şi pace interioară, o găseşti doar în interiorul tău găsindu-L pe Dumnezeu în inima şi conştiinţa ta.
Vibraţia Universului Lui Dumnezeu Cel Veşnic, generează viaţă veşnică.
Toată lumea iubeşte pe Dumnezeu mai mult sau mai puţin, deoarece Dumnezeu este în toată lumea. Cei ce îl conştientizează mai mult pe Dumnezeu, îl vor iubi mai mult, şi pe El şi sinele lor propriu divin. Şi viceversa.
Prin bătăliile inimii, Dumnezeu îţi bate la uşa sufletului tău. Universul există in tine şi in tot.
Stând în sânul naturii îţi poţi da seama de infinitatea, iubirea altruistă, unicitatea si naturaleţea Lui Dumnezeu.
Frumuseţea iubirii Lui Dumnezeu, naturii şi a universului înfloreşte armonios prin flori, adevăr, altruism şi înţelepciune.
Exemplu de a trăii îl putem prelua din natura care este creeată de către Iubitorul, Bunul şi Milostivul Dumnezeu.
Sufletul lumii, Duhul Sfânt sau Dumnezeu, transcende fiecare particulă din existenţă, punând în mişcare infinitul Cosmos.
Odată ce treci de pragul altruismului, şi cunoşti ce vrea Dumnezeu, fiind sincronizat cu planul Lui, nu mai este cale de întoarcere.
Cel ce iubeşte natura iubeşte pe Dumnezeu. Cel ce distruge natura, se distruge pe el însuşi. Căci Dumnezeu şi natura nu pot să fie distruse. Doar atacate.
A fi sedus de frumuseţea Lui Dumnezeu şi a universului, este iubire altruistă. Nu toată seducţia duce la iubire.
Suma tuturor bucuriilor tale este dar de către Dumnezeu pe, Pământ, cu cât ai mai multe bucurii, toată fericirea ta va devenii paradisiacă.
Mulţi caută propria glorie, când de fapt singura glorie este a Lui Dumnezeu, Divinităţii, Providenţei, Universului.
Dumnezeu i se revelă doar celui ce se face mic în faţa Lui, doar unui suflet smerit i se va arăta toată splendoarea Universului.
Prin metamorfoză moare omida şi se naşte fluturele, Dumnezeu prin Iisus Hristos ne învaţă că orice sfârşit înseamnă un nou început.
Un discernământ altruist reliefează propria ta Conştiinţă Cristică, care te va face să trăieşti în cuvântul lui Dumnezeu. Iubirea este cea care va salva toată omenirea.
Omniprezenţa lui Dumnezeu, constă în faptul că el se află în toţi şi în toate. În fiecare moleculă, în fiecare atom, în fiecare om, în faună şi floră.
Omul pare mare faţă de baterie dar omul este baterie în comparaţie cu Universul, sau Dumnezeu.
Un suflet smerit experimentează adesea starea de epifanie deoarece Dumnezeu i se revelează mai mult unui suflet smerit.
Iubirea omului este precum o flacără de lumânare, iubirea lui Dumnezeu este precum un infinit de sori.
Învaţă să asculţi Universul, şi propria ta voce interioara altruistă, care nu este altceva decât propria ta conştiinţă Cristică, sau Dumnezeu care îţi vorbeşte prin iubirea din tine.
Pentru a te regăsi trebuie să parcurgi unele drumuri singur, atât în natură cât şi în natura din interiorului tău, prin introspecţie, contemplaţie, reflecţie şi toate elementele care te ajută să cunoşti pe Dumnezeu şi bunătatea din tine, în interiorul tău, care constă în conştientizarea naturii tale, a sinelui sufletului tău, cât şi sinele exterior care este tot Universul, iar tu oglindeşti Bunătatea Lui Dumnezeu în lume.
Expresivitatea frumuseţii naturii constă în tot ce ne înconjoară, tot universul este divin, tot Universul este Dumnezeu care mişcă toate planetele şi astrele, pentru a ne bucura pe noi.
Moartea, de o va avea omul în minte, nemurire este;iar neavând-o în minte, moarte îi este.
Dar nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunoştinţa de Dumnezeu. Aceasta este primejdioasa sufletului.
Când iubeşti o femeie, ea devine un înger, pe care îl iubeşti şi îl respecţi ca şi pe mama ta. Căci ochii ei sunt precum Calea Lactee şi Andromeda, cele mai puternice forţe din univers create de Dumnezeu, iar când acea femeie te atinge te simţi ca şi cum ar fi lovit două galaxii simultan.
Omul care iubeşte pe Bunul şi Milostivul Dumnezeu, se bucură de frumuseţea soarelui auriu, a naturii, de culoarea cerului albastru ca opalul, de frumuseţea ierbii ca smaraldul, de frumuseţea radiantă a culorilor florilor, de muzica sublimă a vietăţilor naturii, de febleţea sufletelor care păşesc grijuliu prin flora naturii, de frică să nu o denatureze.
Iubirea îndumnezeieşte.
Cînepă Ștefan
