Omul este himer si iluzoriu
Te va trada frecvent in viata
Un animal are loialitate
Omul nu are aceasta calitate
Chipul unui copil e sacru
El radiaza atata inocenta
Ce stie de aceasta lume?
Si a omului indiferenta ...
Eu ma hranesc direct din soare
Cu energia lui vibranta si vivida
Eu contemplez la geometrie sacra
In drumul spre intelepciune
Suntem fiinte de lumina
Ce aspira la intelepciune
Asta e singura menire
A omului pe aceasta lume
Fotosinteza nu e numai pentru plante
Noi ne putem hranii cu a lui lumina
Privind cu ochii drept in soare
La rasarit sau cand declina
Iubire, pace si scantei divine
Sa staluceasca in familia voastra
Si sa traiti etern in armonie
Alaturi de comoara voastra
Sa stii de la un singuratic astru
Si Dumnezeu privea de sus acest dezastru
Si homo sapiens este un vierme
El soarta nu-si va transcende
As vrea sa spulber societatea
In patru galaxii sa-i port cenusa
Pentru ca a distrus natura
Eu le-am privit din cosmos a lor ura
Sa stii ca te iubesc ca esti boema
Eu la inceput eram un visator
Incet, incet m-am distantat de a voastra lume
Eu am ales ca sa traiesc in alt decor
Eu nu ma bag intre himerele viclene
Eu nu traiesc prezentul vostru iluzoriu
Privind de sus totul este desertaciune
Eu simt ca nu apartin de aceasta lume...
Tu esti lumina rosie intre astre
Eu nu inteleg ce faci in lumea asta
Lumina infinitului este in tine
Esti constienta de valoarea ta?
Tu ar trebuii sa cam eviti prostia
Ca este foarte contagiasa
Eu am fobie de himere
Si nu traiesc in lumea voastra
Imi pare rau dar nu-s in trend cu societatea
Eu nu ma duc sa sparg seminte-n parc cu cocalarii
Eu am ales ceva mai transcendent in ea
Sa constuiesc palatul mintii mele in armonie
Sa luminez pe toti in calea mea
Ochii tai blanzi sunt verde ca natura, ochi de caprioara
Sclipirea lor doar două andromede vii
Buzele tale de un roșu aprins si sângeriu
Gustul tău mă face să uit orice gust a fost vreodata
Năsucul este atat de adorabil si simpatic
Prinde-ti părul în nori și viceversa
In timp ce fugi desculta-n iarba cea divina
Ia-mă de mână și nu-mi da niciodata drumul
Căldura brațelor tale, singura mea casa
Visele noastre au avut noroc de a se intersecta
Iubirea ta-i aprisa precum focul violet divin al vietii
Delicatetea ta imi deturneaza sentimentele vivide
Eleganta ta te face sa te imbraci precum o floare
Esti geometrie sacra, esti floarea vietii pentru mine
Esti tot ce mi-a dorit vreodata, tu esti eterna-mi nemurire
Esti ca un vis vivid halucinant care transcende anotimpul
Imi pare rau ca's astru iluzoriu, plutind frenetic printre stele
Nu caut astre pamantene, mi-e frica sa ma indragostesc de ele...
Poate uitandu-te la stele o sa chemi pe cineva din acel plan astral
Vibrez lucid in jurul sufletului tau
Esti poezia eterna ce-mi da viata
Esti foarte armonioasa si gratioasa
Toti sunt indragostiti de stralucirea ta
Sublimul nu-l gasesti decat in poezie
E arta sufletului tau vibrant si colorat
Prin intermediul ei gasesti divinu-n tine
Tu suflet bland, vivid si colorat albastru
Eu nu sunt visator sunt visul
Cel mai puternic psihotrop
Fac astre sa prinda lumina
Uitandu-se in interiorul lor
De te ating va exploda culoare
Adanc in sufletele noastre
Îmi vine sa te iau de mana
Sa fug cu tine printre astre
Tu ai venit la mine-n umbra
Si ai adus in viata mea speranta
Aveam lumina palida si sumbra
Pana am vazut lumina ta albastra
Te vad si nu esti fericitaInconjurata de atata bine
Ce sens are culoarea vietii
Cand nu ai parte de iubire
Nu vreau ca sa te amagesc
Te voi iubii in eternitate
M-ai ajutat cand eram neajutorat
Pentru ca tu m-ai ajutat
Si nu mi-ai intors al tau spate
