O singură privire(Jikook)

Capitolul 27(final)

# perspectiva autorului#

Trecuseră deja câteva zile de când Jungkook a fost sa il vada pe Jimin. Chiar dacă Jimin nu a fost de acord ca Jungkook sa il vada pe Jungmin, acesta nu s-a dat batut si in fiecare zi a mers acasă la acesta sperând ca va fi iertat. Tot ce făcea era sa astepte afara, pana cand Jimin va fi de acord ca ei sa vorbeasca.
Ce nu știa el era ca de fiacre data Jimin îl privea si nu putea de cat sa se întristeze.

- tati?
- Da, Jungmin.
- pot sa te intreb ceva?
- normal.
- Cine e barbatul ala care sta mereu afara, l-am văzut în fiecare zi. Cumva din cauza lui nu mai am eu voie să ies afara? E un om rau?
- Nu, e un om foarte bun.
- Atunci.
- el doar are grijă de noi. Sti ca tati a avut probleme înainte.
- Da
- păi el are grijă ca eu sa nu mai pățesc nimic.
- Hm, esti sigur?
- Normal ca sunt.
- Bine.
- eu trebuie să plec urgent. Jin hyung o sa vina sa stea cu tine doar ca m-ai întârzie 5 minute. E pe drum deja. Te rog sa fi cuminte.
- Ok.
Jimin l-a sărutat pe Jungmin pe frunte, după care a iesit din casa trecând pe lângă Jungkook, fără ca măcar să se uite la el.

Câteva minute mai târziu, Jungmin statea in sufragerie si il aștepta pe Jin care încă nu veniseră. Asa ca a decis sa faca ceva. S-A dat jos de pe canapea si a mers spre usa de la intrare, după care a deschis-o.
Jungkook statea pe o bancă afara  si nu a observat că usa s-a deschis doar ca s-a speriat atunci cand a simțit atingerea cuiva. Atunci s-a întors iar cand a vazut cine era tot ce voia sa faca era sa plângă. S-A așezat in genunchi in fața lui Jungmin si incerca din greu sa isi stăpânească lacrimile doar ca nu prea reușea.
- Hei, esti ok? De ce plângi? Spune Jungmin, stergand lacrimile de pe obraji tatălui său.
- sunt bine. Nu am nimic.
- Cum te cheamă?
- Jungkook.
- numele nostru seamănă, pe mine ma cheamă Jungmin.
- semeni mult cu Jimin dar și cu tatăl tău.
- îl sti pe tata?
- Da...
- nu l-am cunoscut niciodată. Tati mi-a spus că e plecat in alta țară dar când se va întoarce, imi va aduce o multime de jucării.
- Da? Si ce ti-a mai spus.
- Ca este un om minunat si ca el îl iubește mult de tot.
- a spus el asta?
- Da, eu nu mint niciodată.
- Hm. Ai niste ochi foarte frumoși.
- Da, asa i-a avut si tati inainte dar acum îi are negri.  Nici acum nu am înțeles de ce.
- inteleg. 
- Oricum mi-a spus că o sa-mi explice cand mai cresc.
- cu siguranta.
- acum o sa intru inapoi in casa dar pot sa te rog ceva.
- Da, orice.
- te rog sa nu îi spui lu' tati ca am iesit afara. Nu vreau sa il supăr. L-am văzut plângând foarte mult, zilele astea.
- ok, nu o sa-i spun nimic doar daca o sa-mi dai o îmbrățișare.
- binee.
Jungkook si-a deschis brațele iar Jungmin s-a ghemuit la pieptul lui.

- Jungmin? Ce cauti afara?
- unchiule Jin...te rog sa nu-i spui lui tati. Spune băiețelul in timp ce se apropia de Jin.
- sti ca nu e frumos ce ai facut, mergi in casa imediat, vin si eu acum.
- ok...
- Jungkook tu chiar nu te-ai saturat sa tot stai aici?
- Jin, stiu ca si tu ma urăști dar chiar imi pare rau. Asta a fost prima dată când mi-am văzut copilul, nu ai idee cat de fericit sunt. Te rog sa nu îi spui lui, Jimin. Nu vreau sa il supăr, Jungmin mi-a spus că în ultimul timp a plâns foarte mult.
- Și crezi ca nu il afectează ce faci tu acum? Faptul că stai aici in fiecare zi? El încă te iubeste dar e rănit. Te rog, dacă ti la el nu îl mai chinui asa. Inteleg ca il iubesti, dar ai gresit.
- Tu sti foarte bine ca nu am facut asta intenționat, sunt sigur că Kihyun a explicat tot.
- Jungkook, stiu ce s-a întâmplat și stiu si de ce dar asta nu te face mai puțin vinovat în fața lui Jimin.
- stiu, dar vreau sa repar tot. Vreau sa fiu lângă el, sa am grija de el si de Jungmin.
- ar fi trebuit să gândești asa inainte de a-mi face rau. Spune Jimin care a venit, întrerupand conversația celor doi.
- Jimin.
- Hyung, mergi in casa sa stai cu Jungmin.
- Ok. Răspunde,  după care a intrat în casă.
-  iar tu, vreau să pleci de aici. Nu vreau sa il vezi pe Jungmin.
- L-am văzut deja...
- Poftim?!
- A fost aici, afara.
- Ce ti-a spus?
- Tot, inclusiv ceea ce i-ai povestit despre mine.
- trebuia  sa stie ca tatăl lui e un om bun, chiar daca mie mi-a facut foarte mult rau.
- Dar i-ai spus că o sa fie lângă el in curând.
- Da...
- asta însemna că o sa ma ierți?
- te-am iertat deja, Jungkook dar nu pot sa uit toată durerea aia.

Jungkook s-a apropiat de Jimin, privindu-l pe acesta în ochi.

- lasă-mă să vindec toate rănile pe care eu le-am făcut. Lasă-mă să te iubesc asa cum trebuie să fi iubit. Lasa-ma sa am grija de tine si de Jungmin. Lasă-mă să fiu iubitul si tatăl perfect.

Jimin simțea lacrimile cum se formau, nu voia să le lase sa se scurgă pe obraz  dar oricât încerca, nu a reușea
- Jimin, ochii tai. Sunt albastrii...
- normal ca sunt. Esti aici, lângă mine.
- hai sa o luam de la inceput. Avem un copil de crescut si trebuie sa o facem impreuna.
- Eu..
-Te rog...

Jimin a sărit în brațele lui Jungkook,  lasandu-l pe acesta socat.
- Te iubesc, Jungkook. Te rog nu mai pleca niciodată de lângă mine.
- Nu am de gand sa mai fac ceva atât de groaznic vreodata. O sa am grija de voi, promit.
- hai sa vorbim cu Jungmin. Trebuie să își cunoască tatăl.
- Serios?
- Da, crede-ma am avut grijă să fac o impresie buna pentru tine.
- multumesc.
- Nu ai de ce. Stiam ca nu te vei da batut pana nu te voi ierta. Am stiut ca o sa te iert doar ca nu am putut să fac asta atat de repede. Haide.

Jungkook l-a luat de mână pe Jimin si au mers împreună în casă. Jin si Jungmin se jucau în sufragerie.
- Te rog sa astepti aici si sa intru cand te chem eu.
- Ok .

- Jungmin?
- Tati, te rog sa ma ierți. Trebuia să rămân în casă.  Te rog sa nu te superi pe mine.
- Nu ma supăr pe tine. Chiar dacă ai gresit, o sa trec peste de data asta.
- Ok....
- Dar nu stiu ce o sa spuna tatăl tău în legătură cu asta.
- tata? O sa-i spui?
- cred.
- Nu, daca se supără si nu o sa mai vina acasa?
- atunci spune-i chiar tu.

După ce a spus asta, Jungkook a intrat în camera. Jin se uita cu gura deschisa si nu putea sa creada ce se întâmplă.
- Tati, ce face el aici?
- el este tatăl tău, Jungmin...
- Serios?!
- Da.
- Hei, Jungmin. Jungkook s-a apropiat de cei doi, așezându-se în genunchi, pentru a fi la același nivel cu Jungmin.

- Mă bucur sa te cunosc.
- Tu chiar esti tata?
- Da.
- Nu pot sa cred, tata e atât de tare!!
Cu toții au început să râdă, nu se așteaptau la raspunsul acesta.
- Ce tot spui, Jungmin?
- uitate la el. Vreau sa fiu ca el cand o sa fiu mare.
- Dar cum ramane cu mine? Parca spune-i ca vrei sa fi ca mine?
- nu, vreau sa fiu ca tata, ca sa pot sa te protejez mai tarziu. Sa nu te mai văd nicioadata ca plângi.
- Nu ti se pare ca esti mult prea inteligent pentru varsta ta?
- tata?
- Da?
- unde imi sunt jucăriile?
- Ăm, ce jucării?
- păi tati mi-a spus că atunci cand o sa vi o sa-mi aduci multe jucării.
- Oh,  da. Promit că o sa le aduc mai tarziu.
- Bine, o sa astept. Vreau o îmbrățișare.
- Vino aici.
Cei trei s-au îmbrățișat, totul era perfect, asa cum ar fi trebuit să fie de la început. Deși au trecut prin multe, acum erau pregătiți să o ia de la început. Sa fie familia perfecta si desi vor fi multe obstacole, vor trece peste ele împreună.