Capitolul 6

791 47 24
                                    

#perspectiva autorului#
Dupa cateva zile, Jimin a reușit să meargă la scoala doar ca atunci cand el s-a trezit a observat că Jungkook nu era acasă. Nu a reușit sa-l mai vada după ce s-a întâmplat în ziua aia si spera ca o sa poata după ce se întoarcă de la spital dar nu a fost așa.
- Namjoon hyung...
- Da, Jimin s-a întâmplat ceva?
- Sti cumva unde e Jungkook?
- A spus că o sa stea la un prieten, dar in rest nu mi-a spus nimic. De ce?
- Pur si simplu am vrut sa stiu daca e bine...
- Nu-ti face griji pentru el, e băiat mare se descurcă.
- mersi, hyung. O sa plec acum, nu vreau sa întârzii.
- Ok, ai grija de tine.
- O să am....Namjoon l-a privit pe Jimin cum a iesit pe usa dar a putut să observe că ceva nu e in regula cu el.
___________________________________________

Mai tarziu, Jimin era pe coridor si îl căuta  pe Tae, peste tot. Cât timp a fost in spital, Tae nu l-a sunat niciodată, si se gândea că poate a uitat sau pur si simplu nu a stiut. La un moment dat la observat pe Taehyung care tocmai intrase în scoala doar ca, nu a crezut ca o sa vadă tocmai asta. Jungkook era împreună cu el si se țineau de mână, toată lumea zâmbea la ei, de parca ei erau cele mai importante persoane din lume. I-am văzut cum se apropiau de mine dar ce voiam era sa fug  si sa ma ascund undeva, unde sa nu ma poata gasi nimeni.
- Jungkook, poti sa ma lasi sa vorbesc cu Jimin, te rog.
- Da, dar sa vi înapoi la mine, sti ca mi se face repede dor de tine.
- Bine... Jungkook l-a sărutat pe Taehyung după care a plecat dar inainte de asta l-a privit pe Jimin de parca era ultimul om.
#perspectiva lui Jimin#
I-am văzut sărutându-se si am simtit ca inima mea s-a rupt într-o mie de bucăți, nu stiam ca o sa doară atât de tare, când m-a privit în ochi am putut să simt că mă urăște si ca nu vrea sa mai apar in fața lui vreodata.
- Jimin, esti bine?
- Da, de ce întrebi?
- Pur si simplu pari ca si cum ai începe să plângi.
- Nu, ti se pare.
- Jimin, Nu ai idee cat de fericit sunt.
- Vad asta, e din cauza lui Jungkook,nu?
- Da, nu-mi vine să cred că e iubitul meu.
- Mă bucur că ai avut curaj sa-i spui....
- Dar, nu eu i-am spus, el m-a sunat acum cateva zile si mi-a spus daca vreau sa ies cu el in oras, si normal ca am spus da. M-am simțit atât de bine cand m-a sărutat pentru prima dată.
Fiecare cuvânt pe care Tae îl spunea îmi frângea inima si mai  tare, dar daca el e fericit atunci sunt si eu.
- Jimin, de ce plângi?
- Sunt foarte fericit pentru tine, de asta plâng....M-am apropiat de el și l-am luat în brațe.
- Chiar esti?
- Normal, în sfârșit ai pe cineva care....te...iubeste si tu îl iubești pe el. Nu credeam ca o sa te vad pe tine asa niciodată. Te iubesc, Tae.....Nu uita asta, ok?
- Normal ca nu....acum O sa plec, Jungkook mă așteaptă.
- Ok, si nu lasa zâmbetul  ala sa-ti dispară de pe față.
*Asa cum a facut-o al meu.....*
- bye, Jimin. Dupa ce Tae a plecat am mers în camera de serviciu, obisnuiesc sa stau acolo cand sunt trist, singura persoana care intră acolo e îngrijitorul.
M-am pus pe podeaua rece si am inceput sa plâng cât de tare am putut, stiam ca nu o sa ma audă nimeni acolo.
Usa  începuse să se deschidă...stiam deja cine e.
- Jimin, ce e cu tine?
- Unchiule.... s-a apropiat de mine si m-a luat în brațe. Woo Song e îngrijitorul școlii de cand sunt eu la scoala asta, mereu a fost lângă mine cand am avut nevoie si a stat mereu si m-a ascultat, stie totul despre mine, inclusiv secretul ochilor mei. Nu am vrut sa-i spun lui Hyung de asta dar Chiar aveam nevoie de cineva lângă mine.
- Jimin ce s-a întâmplat?
- Mă doare inima, chiar foarte tare...
- Te rog calmeaza-te, iti faci rau daca plângi asa.
- De ce m-am îndrăgostit? De ce de el?
- Vorbesti de Jungkook ,nu-i asa?
- Da....de ce el dintre toți? De ce nu pot sa fiu fericit pentru prietenul meu?
- Jimin, imi pare rau sa spun asta dar e vina ta...ai dat la o parte ce simti tu ca sa faci pe cineva fericit dar cum ramane cu ce simti tu, cu ce a greșit inima ta sa-i faci asta?
- Era pentru prima dată când, Tae s-a îndrăgostit de cineva...
- Așa era și pentru tine, Jimin. Si tu meriți să iubești, după toate lucrurile prin care ai trecut si tu meritai iubire, de ce te-ai intors la suferinta?
Stiam ca are dreptate dar acum e mult prea tarziu sa mai fac ceva.
- Nu mai contează acum...Ma urăște deja...am simtit in privirea lui, era de parca voia să dispar din fața lui.
- Jimin, când l-am văzut pe Jungkook prima dată am stiut ca ceva o sa fie între voi doi. Te iubeste, iar iubirea asta nu trece asa repede, Jungkook te iubeste doar ca e nervos si el crede că dacă făce asta o sa se simtă mai bine.
- Asta e ceea ce am simtit atunci cand l-am privit, am putut să văd orice numai iubire nu.
- Jimin îl iubești pe Jungkook, Nu?
- Da, normal ca o fac...
- Atunci, ai incredere in iubirea ta, si lupta pana la capat.
- Multumesc....
- Sunt mereu aici pentru tine...Hai acum pleacă pana nu încep si eu sa plâng. Ai lipsit deja de la o oră nu poti sta aici toată ziua.
- Bine..... Te iubesc, unchiule.
- Și eu, Jimin.
___________________________________________
#perspectiva autorului#
Între timp, Jungkook a observat că Jimin nu e in clasa. Stia sigur ca e la scoala pentru ca l-a văzut mai devreme dar unde putea sa se fi dus daca nu era în clasa acum.
- Iubire, la ce te gândesti?
- Oh...la nimic, pur si simplu m-am plictisit.
- A, pai atunci poate ar trebui să fac ceva ca sa nu te mai plictisești.
- Oh da, serios?
- Da, dar nu acum. Trebuie să aștepți.
- Esti sigur ca vrei asta? Nu ți se pare ca e prea devreme?
- Nu, pentru că te iubesc si nu vreau sa mai astept. Tu ai ceva impotriva?
- Nu, doar am vrut sa stiu daca chiar esti pregatit.
- sunt, nu-ti face griji.

Următoare ora, Jungkook l-a observat pe Jimin stand in spatele clasei în banca lui fără să vorbească cu nimeni. Era trist, deși Jungkook credea că dacă o sa-l vada pe Jimin trist o sa fie mai fericit,dar nu era asa. Dar a ignorat ce simțea si a preferat să nu-si asculte inima.
Trei ore mai târziu era pauza de prânz și cu toti au mers la cantină.

Taehyung era cu Jungkook Si restul prietenilor lui, cu toti vorbeau si râdeau  niciunul nu a observat cand Jimin a trecut pe lângă ei, mai putin Jungkook. L-a privit pe Jimin cum s-a așezat singur la o masă, cum toată lumea trecea pe lângă el si preferau sa stea înghesuiți decât să stea cu el. Nu mânca nimic, pur si simplu statea acolo pana cand câțiva băieți s-au apropiat de el.
- Hei!! Jimin a ignorat total ce se itampla pana cand unul dintre ei l-a apucat  de gulerul cămășii facandu-l sa-l privească în ochi.
- Cine te crezi?! Tu făceai parte din grupul lui Taehyung dar vad ca si ei s-au plictisit de tine. Ma bucur ca nu mai ai pe nimeni sa te apere, nu te-am suportat niciodată oricum.
- Imi pare rau....dacă am facut ceva ce te-a deranjat...
- Da, ma privești si nu suport sa-ti vad fața asta. Jimin a simțit cum băiatul ăla l-a lovit peste față.
- iarta-ma...
- sa nu te mai văd, dispari pana nu te calc in picioare.
Jimin a iesit repede plângând, Jungkook a privit tot ce s-a întâmplat și nu știa de ce nu se simțea bine ca Jimin suferă asa cum a facut-o si el si in mintea lui era doar ca vrea sa-l omoare pe tipul ala care a îndrăznit să facă asta.
"De ce nu sunt fericit, de ce nu ma bucur sa-l vad asa? Vreau sa ma duc sa-l distrug pentru ca i-a făcut asta lui Jimin..... de fapt nu, asta merita, sa sufere, regret ca am acceptat sa-i salvez viața la spital...

Jimin era în baie si isi ștergea sângele de pe  față. Cand a fost lovit buza lui a inceput sa sangereze. Se privea în oglindă si vedea o persoana buna de nimic, nu înțelegea cu ce a greșit și de ce toți  îl urăsc. La un moment dat a observat sânge, doar ca de data asta nu era de la buzele lui. Atunci a văzut că lacrimile lui au fost înlocuite de picături de sânge.
- Jungkook....stiam ca o sa ajungi sa regreți că trăiesc....regreți că m-ai ajutat si ca ma iubesti.

#Câteva zile în urmă#
- Jimin vreau sa sti ca e ceva si mai grav decât faptul că ochii tai se schimba.
- Ce anume, hyung?
- Jimin, daca Jungkook o sa regrete ca s-a îndrăgostit de tine sau ca te-a ajutat sau ca trăiești atunci lacrimile tale se vor transforma în picături de sânge și să sti ca o sa doară îngrozitor de tare. Nu o sa dureze mult dar o sa fie o durere cumplita.

#prezent#
- Eu nu regret ca te iubesc, Jungkook......
Jimin a încercat  sa nu scoată niciun sunet atunci cand a auzit pe cineva vorbind.
- L-ai vazut pe, Jimin? Era sa fie batut atât de tare de Mingi. Doamne ce idiot e, el chair crede că suntem prieteni  si ca tin la el. Niciodata nu mi-a pasat de el, crezi ca nu am observat că-l iubeste pe Jungkook? In prima zi l-am vazut cum il privea si de asta am spus ca sunt îndrăgostit de Jungkook. Am stiu intodeauna ca o sa renunte la ceea ce simte  el doar  ca sa ma faca pe mine fericit si uite a ca am avut dreptate si ma bucur atât de mult sa-l vad suferind. Întotdeauna a fost fericit si a avut tot ce si-a dorit. Acum i-am luat ceea ce iubea si am facut ca zambetul lui sa dipara.
Jimin, putea sa recunoasca vocea aia dintr-o mie dar în inima lui spera să fi gresit si ca persoana aia nu era, Tae. Dar oricât ar fi încercat, știa că el a fost si nu putea sa inteleaga ce a facut, cu ce a gresit.
- Am renunțat la cel mai  important lucru pentru  mine, am facut persoana care ma iubea sa ma urască și nu pot face nimic sa schimb asta. Am renuntat sa fiu fericit si am ajuns sa regret ca traiesc. Sper ca o sa poti sa ma ierți Jungkook, până nu e prea tarziu.....
______________________________________
# Am terminat capitoul sper ca va placut, si sincer abia astept sa termin scoala ca sa pot scrie mai  mult, plus ca ma gandesc la o carte noua. Oricum scuze pentru greșeli si pentru ca am întârziat. ❤❤❤❤🤗🤗🤗🤗🥰🥰🥰💜💜💜❤

O singură privire(Jikook)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum