O singură privire(Jikook)

Capitolul 23

#perspectiva autorului#

Mai tarziu, Jimin era în camera lui, ghemuit lângă pat, privind în gol, voia doar sa inteleaga ce se întâmplă...
La un moment dat, Jin a intrat în camera si a mers repede lângă Jimin.
- Hei, Jiminiee. Ce s-a întâmplat?
- Hyung...Nu inteleg...
- Despre ce vorbesti?, uite-te la mine.

Cand Jimin si-a întors privirea, Jin a rămăsese blocat pentru câteva secunde.
- ce se întâmplă cu mine, hyung?! De ce ma privești asa?!
- mai întâi, calmează-te...
- Nu pot sa ma calmez, tu cum ai fi daca culoarea ochilor tăi s-ar schimba dintr-o dată, hyung?!
- Jimin...te rog. Nu rezolvi nimic daca esti asa. Promit că o sa te ajut dar nu pot daca tu tot continui să țipi la mine.
- Imi pare rau, dar imi e frica...
- Te inteleg. Fi atent la mine. Vreau sa ma asculti si sa imi răspunzi, sincer. Fără alte întrebări.
- dar...
- Ne-am înțeles?
- ok...

- astăzi ai iesit afara?
- Da.
- Ai mers singur?
- teoretic da , practic nu.
- Adică?
- Tata i-a pus pe Dean si Eric sa ma urmărească.
- aha inteleg. Dar in afara de ei, nu ai mai mers cu nimeni.
- Păi da.
- te-ai întâlnit cu cineva?
- Da, m-am intalnit cu un băiat, pur si simplu ma rătăciserăm si am vrut să îl întreb unde sunt si...
- Stai...Ce băiat?
- Nu il cunosc, hyung. Doar am vorbit cu el putin timp si mi-a povestit cum a pierdut pe cineva foarte special pentru el. Mi-a spus că acea persoana a avut un accident, pe care el l-a provocat si ca in urma acelui accident iubitul lui si-a pierdut memoria, si el a decis ca e mai bine sa plece de lângă el si sa il lase pe acel băiat sa isi ia viața de la început.
- ti-a spus cum il chema...??
- Da, Jungkook.

- Oh doamne!
- Ce s-a întâmplat?
- Și după ce s-a întâmplat? După ce ti-a povestit, CE AȚI FACUT DUPA ?!!
- Oh, hyung. Calmeaza-te. Esti sigur ca esti ok ? Pari putin cam palid..
- Da, Jimin. Continua..
- Păi, după a început să plângă și m-am apropiat de el și el a spus "ochii tăi sunt albaștri din nou" si dupa asta a mai spus ceva dupa care a fugit...
- Nu imi pasa dar nu o sa mai iesi din casa de acum.
- Hyung, despre ce vorbesti?
- Nu vreau sa mai iesi din casa, fără nici o altă discuție. O sa vorbesc si cu tatăl tău, sa Nu te mai lase sa pleci nicăieri, O sa rămâi aici. Ai destui servitori care sa iti faca toate poftele, ei o sa aiba grija sa nu iti lipsească nimic.
- și cu libertatea mea cum ramane ?! Pot ei sa-mi aduca si asta? Spune!!!!

- Jimin, indiferent daca iti convine sau nu, am luat o decizie!!
- sti, hyung...dintre toți oameni am crezut ca tu ma înțelegi dar m-am înșelat foarte tare. Bine!! Vreti sa raman în casă?!! Vreti sa nu mai plec nicăieri niciodată?! Asa am sa fac, dar nu va promit ca o sa traiesc asa pentru totdeauna!!
- Despre ce vorbesti, Jimin.
- o sa vedeti voi despre ce vorbesc!! Acum pleacă!
- o sa înțelegi într-o zi ca ceea ce fac acum e cel mai bine pentru tine.
- daca tu crezi ca imi faci un bine te înșeli.
- Bine, Jimin. Am plecat, ai grija de tine. O sa vin sa te mai vad.
- aș vrea să nu fiu aici cand o sa vi, dar nu am unde sa ma duc.
- imi pare rau, dar asa e cel mai bine.

Jin a iesit din camera, lasandu-l pe Jimin, singur. Lacrimile începuseră să i se scurgă pe obraz.
- De ce nu pot sa am si eu o viață normală? Sper ca tu, Jungkook sa fi bine, nu stiu de ce nu pot sa mi te scot din minte. Nu pot sa uit ochii aia ciocolatii care ma priveau de parca eram cea mai speciala persoana din univers si chiar sper ca ne vom reîntâlni cumva...

După ce Jin a iesit din camera lui Jimin, a mers direct în biroul domnului Kim. Acesta a bătut la ușă, tatăl lui Jimin răspunzând imediat.
- Jin? Ce faci aici?
- aș vrea să vorbesc cu tine.
- Sigur. Ia loc.
- ce s-a întâmplat?
- e vorba de Jimin.
- ce e cu el?
- Aș vrea sa nu il mai lasi sa iasa din casa.
- nici nu aveam de gand sa o fac.
- poftim?
- probabil ca ai aflat de Jungkook, Nu?
- Da, mi-a spus că s-a întâlnit cu el.
- Mă bucur ca el nu l-a recunoscut.
- Poate ca mintea lui nu l-a recunoscut dar inima a facut-o cu siguranță.
- Ce vrei sa spui?
- Ochii lui, sunt albaștri...Nu Ai observat?
- Nu am fost atent...
- am fost la el in camera acum si nu înțelegea ce se întâmplă.
- și ce i-ai spus?
- Nu i-am spus nimic legat de asta, pur si simplu i-am spus că de acum nu o sa mai plece nicăieri si ca o sa stea închis aici. Era nervos, dar o să inteleaga ca asa e cel mai bine.
- ma bucur ca nu i-ai spus nimic, si crede-ma ca imi e foarte frica...
- tie iti e frica? Esti unul dintre cei mai renumiți criminali. De ce ar putea sa iti fie tie frica?
- Poate ca sunt unul dintre cei mai renumiți criminali, asa cum spui tu. Dar un criminal în comparație cu un psihopat, fără nimic de pierdut, nu face nici cat 2 bani mărunți.