O singură privire(Jikook)

Capitolul 8

#perspectiva lui Jimin#
Cand am deschis ochii am vazut ca nu era nimeni în camera, deși ma asteptam ca Jungkook sa fie lângă mine după tot ce mi-a spus.
- Jimin, te-ai trezit?! Dormi de cand ai venit de la scoala, ma gândeam ca ai pățit ceva?
- Jin hyung....Jungkook a venit?
- Nu, El a spus că merge la Taehyung acasă si ca nu o sa vina in seara asta acasă.
- adică, Jungkook nu a fost deloc acasă?
- Jimin, esti sigur ca esti bine?
- încep să mă întreb si eu...
- Și ca sa-ti raspund, Jungkook nu a venit acasă.
În momentul ăla mi-am dat seama că tot ce s-a întâmplat a fost doar un vis si pana la urma la ce ma asteptam, de ce i-ar spune Woo Song tot ce simt lui Jungkook, deși eu i-am spus să nu o facă. Lui Jungkook nu i-ar pasa oricum ceea ce simt eu, l-am rănit și chiar regret ca am făcut-o. Doar ca ceea ce am aflat despre Tae este adevarat chiar daca mi-aș fi dorit să nu fie.
- Hei, Jimin.....de ce ai cazut pe gânduri.
- oh, pai....Nu e nimic hyung.
- Esti sigur? Simt ca se intampla ceva cu tine si nu vrei sa-mi spui...
Jin hyung a venit si s-a așezat lângă mine...atunci ma gândeam daca sa-i spun sau nu, ce e cu mine.
- Sti ca poti sa-mi spui orice.
- Stiu, doar ca...
- doar ca?
- A fost cea mai oribila zi din viața mea.
Am început să plâng, pentru ca toate sentimentele au venit înapoi de parca trăiam totul din nou.
- De ce?
- Am aflat ca Tae ma urăște si ca el nu il iubeste pe Jungkook, ci a vrut doar să mă facă pe mine sa sufăr pentru ca știa ca-mi place de Jungkook iar astăzi lacrimile mele s-au transformat în sânge, asta inseamna ca Jungkook a regretat că s-a îndrăgostit de mine si ca mi-a salvat viața. Dintre toate lucrurile, ăsta e cel care ma doare cel mai tare.
- Jimin....de ce nu mi-ai spus?
- Și dacă ti-as fi spus s-ar fi schimbat ceva?!
- Nu, dar....
- Hyung, Jungkook mă urăște, Tae ma urăște, nu mai am prieteni, sunt singur.....
- Nu esti singur, eu si Namjoon suntem lângă tine.
- Stiu și sunt fericit ca sunteti lângă mine....
- Jiminie, esti fratele meu mai mic si asa o sa rămâi mereu...
- Hyung, am nevoie sa stiu de ce sunt asa, de ce există legatura asta între mine și Jungkook...
- Jimin, nu am vrut sa spun asta, nu am crezut ca esti pregatit sa auzi ceea ce se intampla cu adevarat.
- Hyung, te rog....am nevoie sa stiu.
- Jimin...mama noastra a murit după ce tu te-ai nascut...
- adică vrei sa spui ca cei la care am stat nu erau părinții noștri?
- Nu, noi am fost adoptați, după ce tatăl nostru nu a vrut să o salveze pe mama.
- Ce?
- Tu esti la fel ca ea, Jimin. Ai aceiasi ochi ca ai ei. Legatura dintre ea și tata era la fel ca cea dintre tine si Jungkook. După ce ai aparut tu, ea a aflat ca are nevoie de un transplant, iar tata era singurul care o putea ajuta, dar nu a vrut să o facă, si a plecat fără alte cuvinte, iar de curând am aflat ca deja e cu altcineva si ca are doi copii.
- Adică....daca eu o sa pățesc ceva si Jungkook nu o sa vrea sa ma ajute, atunci o sa....mor?
- imi pare rau, Jimin....dar nu-ti face griji, nu o sa permit sa te pierd si pe tine.
- adică, eu nu am cunoscut-o niciodată pe mama noastra?
- Jimin...
- Hyung, ai o poza cu ea? Mi-aș dori foarte mult sa o vad.
- Da, așteaptă...
#perspectiva autorului#
După ce Jin s-a întors i-a dat lui Jimin singura poza pe care o mai avea cu mama lor.
- Uite, Jimin....