O singură privire(Jikook)

Capitolul 14

perspectiva lui Jimin#

Cu cât ma îndepărtăm mai mult de el, simteam cum fiecare parte din mine era cuprinsă de durere. Inima mea durea îngrozitor, corpul imi tremura, nu puteam înțelege ce se intampla cu mine. Tot ce îmi venea în minte era momentul ăla...acel moment care m-a facut sa imi dau seama ca nu mai am niciun motiv sa traiesc. Nu am de gand sa-mi iau viața, dar dintr-un motiv anume simt ca voi închide ochii pentru totdeauna. Singurul lucru pe care o sa-l regret e ca nu am putut să-mi iau la revedere de la fratele meu.

#perspectiva autorului#
Jimin s-a așezat pe o bancă deoarece corpul lui nu părea că vrea să mai coopereze cu el.
- Jungkook...de ce ai facut asta...? Oricât as incerca nu pot sa neg ca te iubesc si te voi iubi pana nu voi mai putea spune nimic niciodată.
Simțea cum inima lui bătea din ce in ce mai încet pana cand aceasta s-a oprit iar ochii lui s-au închis.

Între timp Jungkook stătea si privea în gol fără să spună nimic, lacrimi scurgandu-i-se pe obraz. Simțea că trebuie să se ducă după Jimin doar ca nu putea sa-l mai privească în ochii, după tot ce a facut. Deși a facut asta sa il salveze, nu poate să nege ca a greșit și că se urăște pentru asta.
La un moment dat telefonul lui a început să sune.

- Jungkook? Unde esti?
- Hyung...
- Plângi? Ce s-a întâmplat?
- L-am gasit pe Jimin, hyung...
- Și de ce plângi? Esti cu el acum? Este bine?
- am gresit.....am facut cea mai mare greșeală din viata mea..... nu o sa ma iert pentru asta niciodată....
- Despre ce vorbesti?
- Jimin nu e cu mine, a plecat...A spus că nu vrea sa ma mai vada niciodată.
- Jungkook ce ai facut?
- M-am culcat cu altcineva hyung, iar Jimin m-a văzut....
- Jungkook? De ce?
- Am făcut asta ca sa-l salvez...dar am distrus tot. Namjoon hyung...imi pare rau...
- Jungkook... Unde e Jimin?
- Jin hyung...
- Jungkook, unde e fratele meu?!
- nu stiu...
- Ce ai facut?!
- L-am înșelat...Si el m-a văzut...
- Nu pot sa cred..tu realizezi ce ai facut?! Mergi si cauta-l si crede-mă că pentru asta nu o sa te iert niciodată, Jungkook!!! Dacă Jimin a pățit ceva...e doar vina ta!!
O sa venim acolo...
Jin închisese telefonul fără sa-l lase pe Jungkook sa mai spuna ceva.
Jungkook a încercat să se ridice doar ca atunci a simțit o durere groaznică, în momentul ăla si-a dat seama că ceva s-a întâmplat cu Jimin...
Următorul lucru pe care l- facut a fost sa meargă în direcția în care Jimin a plecat, sperând că o sa-l găsească si ca sentimentul asta pe care îl are sa nu fie adevarat.

- Jin calmează-te...
- Sa ma calmez? Tu realizezi ca Jimin poate fi inconștient pe undeva sau...chiar mai rau de atât si toate astea din cauza lui Jungkook. Nu ar fi trebuit să am incredere in el de la început. În familia aia toți sunt la fel.
- Și eu fac parte din familia aia, Jin...
- Poate ca si tu esti la fel Namjoon, doar ca inca nu ai aratat-o. Jungkook era la fel, am crezut ca e o persoana bună si uite ce a facut acum...Nu vreau sa stiu ce a fost în inima lui Jimin...Si cat de mult poate sa sufere acum.
- Sunt sigur ca are o explicație pentru ce a facut...
- Ce explicație ar putea sa aiba? S-a culcat cu altcineva in timp ce persoana care îl iubea era răpit de cine stie ce psihopat. Nu exista nicio explicație pentru ce a facut.
- Jin...
- Hai sa nu mai vorbim despre asta. Trebuie să-l găsim pe Jimin.

La un moment dat telefonul lui Jin a început să sune. Era Kihyun. Îi era mult prea teama sa raspunda, avea un sentiment neplăcut.
- Jin?
- Da...ce s-a întâmplat.
- Jimin e la spital, e într-o stare groaznică, o sa intre in operatie peste cinci minute.
- Nu!!! Ce operatie?!!
- Nu pot sa-ti spun nimic momentan, dar te rog sa vi aici cat poti de repede.
- O să vin imediat.
Jin a închis telefonul, ochii lui devenind umezi, mâinile lui începând sa tremure.
- Jin...
- trebuie să mergem la spital, acum...
- Jimin intra in operatie peste cinci minute, e foarte grav.
Cand a spus asta, lacrimile nu s-au mai oprit, si au inceput sa cada una cate una.
Namjoon a schimbat direcția, mergând cât se poate de repede.