capitolul 24

363 26 20
                                    

# perspectiva autorului#


- Jungkook? Ce faci tu aici? Si ce s-a întâmplat, esti schimbat.
- Eh, nimic important si sunt aici pentru ca voiam să te văd.
- Și cum m-ai gasit?
- Am metodele mele, plus ca pe tatăl tău îl cunoaște toată lumea si era imposibil sa nu aflu.
- Oh, inteleg acum. Jungkook...
- Uite, Jimin in legatura cu ce s-a întâmplat în ziua aia, sa sti ca nu am vrut sa ma comport asa. Stiu ca ce am facut te-a deranjat, si chiar imi pare rau.
- e ok, nu e nevoie sa iti ceri scuze.
- ba da, chiar e nevoie.
- Jungkook tu mi-ai spus în ziua aia ca ochii mei sunt iar albastri, ce ai vrut sa spui cu asta? E clar pentru toata lumea ca acum ochii meu sunt albastri, iar eu nu stiu de ce dar am impresia ca tu sti, si as vrea sa imi spui?
- uite, Jimin promit ca o sa-ti spun totul la momentul potrivit, deși nu stiu prea mult..dar o sa vina ziua cand o sa-ti povestesc tot ce stiu.
- măcar spune-mi, noi am avut o legătură inainte?
- Nu.
- sigur?
- Da, Jimin.
- Atunci cum se face ca esti in mintea mea în permanență? Cum se face ca sti lucruri despre mine si cum se face ca numele meu e tatuat pe gâtul tau, Jungkook?

În momentul în care a auzit asta, Jungkook si-a acoperit tatuajul cu mana, dar deja era mult prea tarziu.
- Jimin...
- Și tu ma minti, Jungkook?
- Nu, numele tau mi l-am tatuat după ziua în care te-am cunoscut..
- De ce?
- pentru ca nu puteam sa te scot din mintea mea, pentru ca pur si simplu ai intrat în inima mea fără să îmi ceri permisiunea Park Jimin.
- Jungkook, ce vrei sa spui?
- Ce vreau sa spun e ca...te vreau, Jimin.

În momentul ăla, ochii lui Jungkook au devenit roșii, era ca un animal care era pregătit sa-si vaneze prada.
- Jungkook, ochii tai? Ce s-a intamplat...
Vocea lui Jimin devenea din ce in ce mai mică în fața lui Jungkook, teama se putea simti de la câțiva kilometri distanță. Cu cat încerca să se îndepărteze, Jungkook se apropia de el, fără să lase nici macar un pic de spatiu între ei.
- te rog, oprește-te...
- Jiminie, nu te panica. Pur si simplu vreau sa iau ce mi se cuvine...
- Și Ce anume ti se cuvine, Jungkook?
- Nu imi doresc nimic altceva, decât să te am pe tine, doar pentru mine.
- Ma sperii..
- Nu, baby. Nu trebuie să îți fie frica de mine, crede-ma.

Jungkook a început să se apropie din ce in ce mai mult de Jimin. În mintea lui nu era altceva decât Jimin si nimeni altcineva, era de parca era orbit de furie și de asa numita dragoste doar ca ce nu știa el era ca aceea nu mai era iubire, deja totul se transformase în obsesie.

- JUNGKOOK!!
Jimin a reușit să îl împingă doar ca asta nu a facut altceva decat sa il enerveze si mai mult pe Jungkook .
- CARE E PROBLEMA TA?!
- Problema mea? Nu pot sa cred ca te comporți asa... De ce Jimin? De ce ai uitat tot ce a fost frumos între noi? DE CE ?
- Despre ce vorbesti ? Acum cateva minute ai spus că nu ne cunoșteam inainte si acum imi spui asta? Mi-ai promis că nu ma minti dar tu faci chiar opusul. Ti-am spus că vreau sa stiu adevarul, de ce mi-l ascunzi si tu la fel ca ceilalti?!
- vrei adevarul?
- Da, Jungkook.
- Bine, atunci asculta-ma bine. Familia ta este cea mai groaznica familie, Jimin.
- Cum iti permiți să spui asta?
- Cum imi permit? Dar cum se numesc cei care au încercat să îți facă atâta rau? Tatăl tău a încercat să ne omoare pe amândoi, fratele tau Taehyung te-a răpit, te-a ținut închis si si-a batut joc de tine.
- Minti...

Lacrimile începuseră să i se scurgă pe obraz una cate una, voia să creadă că Jungkook minte dar inima lui îi spunea că e adevarat.
- Mint? EU MINT?! Nu te-as minți niciodată Jimin, daca ti-ai fi adus aminte de mine, atunci ai fi fost sigur ca nu mint, pt ca eu te-am iubit si te iubesc cu adevarat.
- Cum as putea sa cred asta?
- Pentru ca intre noi doi e o legătură speciala, Jimin. Uita-te in ochii mei si ai sa vezi ca nu te mint, te iubesc cu adevarat. O să-ți arăt. O sa vezi ca am dreptate.
- Cum o sa-mi arăți asta, Jungkook?

În momentul ăla ochii lui Jungkook au devenit negri, era de parca era cu totul alta persoana.
- vreau sa te fac al meu. Lucrul asta ar fi trebuit să îl fac de mult.
- Poftim?

Jungkook a început să se apropie de Jimin din ce in ce mai mult, l-a apucat  de mâini, astfel acestea erau imobilizate deasupra capului lui Jimin, fără ca el să se mai poată misca. În clipa aceea, Jimin știa ce urmează să se întâmple și teama  începuseră să apară.
A încercat să strige după ajutor dar Jungkook a fost mult mai rapid si i-a acoperit gura.

- Daca o sa încerci sa țipi, o sa te omor. O sa iau mana acum.
Jimin era foarte speriat si știa că Jungkook nu glumește cand spune ca o sa-l omoare daca o sa țipe.
- Parca spuneai sa ca ma iubesti, asta e iubire la tine?
- oh baby, dar încă nu ti-am arătat nimic.

În momentul ăla, Jungkook a început să îl sărute, doar ca Jimin nu răspundea statutului, asta facandu-l pe Jk sa se enerveze si mai tare.
- Daca nu ai de gând să îmi răspunzi sarutului, o sa trec la partea următoare, asa ca in mai putin de un minut, Jimin era complet gol în fața lui, Jungkook.
- Lăsă-ma in pace..... , te rog. Lacrimi se scurgeau pe obrajii lui Jimin din ce in ce mai tare.

- de ce sa fac asta? O sa vezi ca o sa-ti placa.
- Nu, nu o sa-mi placa nicioadata.
- Bine atunci o sa ti dau altceva. Atunci, Jungkook a scos pistolul și l-a îndreptat spre Jimin.
- atunci o sa te omor, poate asta o să-ți placă mai mult.
- Nu, te rog. Nu vreau sa mor.
- Bun atunci, taci si fa-mi pe plac.
- de ce faci asta ?
- pentru ca vreau, credeam ca ti-ai dat seama deja de asta.

Jungkook a început să atingă pieptul lui Jimin cu un zâmbet pe buze.
- Mereu am iubit pielea asta albă și perfecta pe care tu o ai dar uneori am o dorință nebună de a distruge tot ce e frumos si perfect. 
Acela  a fost momentul cand Jungkook, a început să îl lovească pe Jimin  si cu ajutorul unui cutit a început să distrugă pielea lui Jimin putin cate putin.
- Jimin simțea cum usor, își pierde cunoștința. Dar înainte ca acest lucru sa se întâmple a mai simțit un singur lucru si acela fiind faptul că Jungkook începuseră să-i abuzeze corpul.

O ora mai tarziu, Jungkook a iesit din camera, lasandu-l  pe Jimin inconștient pe patul pătat de sânge.

__________________
Oficial, m-am intors. Cartea asta mai are foarte putin si se va termina. Dar am o nouă carte pentru voi, la care am lucrat in perioada asta  e o carte pe care o iubesc. O sa va dau un singur indiciu, aceasta se numeste " blestemul" Asa ca, sa fiti pe faza. Sper ca v-a placut si mi-ar plăcea foarte mult daca a-ti vota cpitolul. 💜💜💜💜💜💜💜💜💫💫💫💫💫💫💫💫

O singură privire(Jikook)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum