O singură privire(Jikook)

capitolul 26

# perspectiva autorului #

Au trecut 3 ani, ani în care totul s-a schimbat. Iar azi motivul pt care Jimin a suferit în tot timpul ăsta va ieși din închisoare.

  Jimin era le fel, nu s-a schimbat nimic la înfățișarea lui doar ca sufletul nu mai era ca înainte. Era pierdut, fericirea lui a dispărut în ziua în care s-a trezit pe patul de spital. Iar inima lui a cedat atunci cand si-a adus aminte tot, cand si-a amintit ca persoana pe care a iubit-o cel mai mult a putut să îi facă asta.
Da,in ziua aia Jimin si-a recăpătat fiecare amintire, inclusiv cele mai dureroase dintre ele. După ce si-a adus aminte tot, acesta nu a vrut să îi mai vadă pe tatăl său și pe Tae, asa ca s-a mutat singur, adică...aproape singur.

#3 ani în urmă#

Jimin avea două săptămâni de când era internat în spital doar ca starea lui se înrautatea.
În timp ce stătea pe patul de spital l-a văzut pe Kihyun intrând pe usa. Doar ca expresia lui nu arata vești bune.
- au venit analizele, Jimin...
- Și? Ce e cu mine? De ce nu pot sa imi revin?
- Jimin tu...
- Hai Kihyun, spune-mi te rog..
- o sa ai un copil, Jimin...
- CE!!! ASTA NU E POSIBIL, KIHYUN! SUNT BĂIAT!
- Jimin, de fapt e posibil, doar ca e foarte rar, si te rog sa te calmezi pentru ca nu iti face bine.
- Kihyun, te rog sa imi spui ca asta e o gluma, si daca e o gluma sa sti ca e una foarte proastă.
- Nu e o gluma, Jimin. Esti însărcinat si cred ca sti foarte bine al cui e copilul...
- Vreau sa scap de el...Nu pot sa fac un copil cu el...Nu...
- Jimin sa nu te aud, copilul asta nu a gresit cu nimic, e copilul tau. Jungkook nici macar nu trebuie să afle, poti sa iti crești copilul singur fără ca el să afle.
- Ai dreptate, e copilul meu...Nu pot renunta la el asa...
- vezi, încerca să uiți si sa ierți Jimin, lasa trecutul în urma, si începe o nouă viață alături de el. Oferei ce tu nu ai avut. Vreau sa vad cel mai frumos si cel mai fericit copil din lume. O sa am eu grijă de tine si de sarcina ta,totul va merge perfect.
- multumesc Kihyun...
- țin la tine, Jimin. Esti ca si fratele meu mai mic, nu te pot lasa singur in asta.

# prezent#

Dintr-o dată, Jimin l-a auzit pe fiul lui plângând
- Jungmin? De ce plângi?
- tati...
- Da bebe...
Jungmin a întins mâna spre fața lui Jimin,.încercând să șteargă lacrimile acestuia..

Deși Jungmin avea doar 2 ani era un băiat inteligent, mereu isi dădea seama cand tatăl său nu se simțea bine.

- sunt bine, bebe. Doar mi-a intrat ceva in ochi. Nu mai plânge,tati se simte bine. Nu trebuie să îți faci griji.

Jimin l-a ținut pe Jungmin în brațe pana cand acesta a adormit.
După ce l-a dus în dormitor, Jimin s-a așezat pe canapea, privind în gol gândindu-se la nimeni altcineva decât Jungkook.
Îi era teamă, credea că Jungkoom îl va găsi, va afla de Jungmin si poate sa îi facă rau si lui.
În mintea lui erau asa de multe întrebări și era pierdut printre ele încât nu a realizat cand  lacrimile au început să îi se scurgă pe obraz.

În momentul acela, Jimin a mers în baie dar atunci cand si-a vazut reflecția în oglindă, a început să plângă și mai tare. Ochii lui erau negri, era de parca lumina din suftelul lui s-a stins.
Nu isi doarea ca fiul sau sa treaca prin aceste lucruri, îi era frică pt ca Jungmin a moștenit ochii albastri pe care Jimin a început să îi urască din ce in ce mai mult si asta doar din cauza lui Jungkook.

Între timp, Jungkook a fost eliberat. Acesta ajunseseră deja la  apartamentul lui. Era schimbat, pentru el viața nu mai însemna nimic, a pierdut tot. Timp de 3 ani, în mintea lui era doar Jimin. Cât timp a fost închis amintirile i-au revenit, iar atunci cand si-a adus aminte ce i-a făcut lui Jimin, a încetat să îi mai pese de viata lui. Din a cel moment s-a oprit din a mai mânca, se lasa batut de toți dar pe fata lui nu puteai vedea nimic.
Acum ca a iesit nu voia nimic altceva decât să vadă dacă Jimin mai trăiește. Nimeni nu a vrut să îi spună, deși toți gardienii știau, dar de fiecare dată când întreba, tot ceea ce prima în schimb era un zâmbet.
În fiecare zi credea că o ia razna, pt ca era acolo si nu putea face nimic.