O singură privire(Jikook)

Capitolul 20

- Tu...nu ai cum să fi tatăl meu...
- Jimin...
- Tu vrei sa-mi spui mie ca persoana care mi-a distrus mie viața e fratele meu?! Dacă ăsta e un plan de al vostru sa ma faceti sa ma simt mai rau, atunci va rog sa plecați.
- Jimin asculta-ma...
- Nu, Taehyung. Ai pierdut de mult dreptul sa-mi mai vorbesti.

Tae a lăsat capul în jos si nu putea sa spuna ca Jimin nu are dreptate.
- asculta-ma pe mine, Jimin. Te rog...
- de ce sa o fac? Voi m-ati ascultat pe mine când va imploram sa-mi dați drumul, sa nu ma mai loviți. Vouă v-a păsat de ce simt eu cand v-ati bătut joc de mine. Tot ce ati facut m-a rănit si nu doar pe mine ci si pe Jungkook.
- Ai dreptate...Dar chiar vreau sa vb cu tine si sa-ti explic ce s-a întâmplat...
- Jimin, poate ar fi mai bine sa-l asculti. Eu cred ca e dreptul tau sa sti. Stiu ca ei doi nu merită dar macar încearcă pentru tine.
- ok...puteți intra. Aveti 10 minute, nu mai mult.

- Jimin, nu am stiut ca esti fiul meu....Dacă aș fi știut..
- Dacă ai fi stiut, ce? Nu mi-ai mai fi  facut toate astea? Dar dacă nu aflai ca sunt fiul tau continuai nu-i asa?
- Jimin...
- RASPUNDEEE!!
- Da...as fi continuat...
- e imposibil ca tu sa fi tatăl meu și e imposibil ca el să fie fratele meu. Spune Jimin intinzand degetul spre Taehyung. Mama mea nu l-ar fi înșelat pe tata niciodată, nu putea sa faca asta. Cum nici eu nu as putea sa-l înșel pe Jungkook niciodată. Si cred ca toti stim de ce. Mama, l-a iubit pe tata mai mult ca orice, nu i-ar fi facut asta si....
- Am agresat-o, Jimin...

Jimin s-a oprit, lacrimi începând sa i se formeze în ochi. În momentul ăla si-a dat seama de tot....
A inteles de ce tatăl său nu a vrut să o salveze pe mama lui. A inteles de ce mama lui a murit și toate astea din vina asa zisului său tată.

- iesi afara...
- Jimin...
- Ti-am spus sa iesi afara !!!
- Jimin...te rog...
- Mama mea a murit din cauza ta!!! Nu am apucat sa o vad, sa o strâng în brațe. Nu imi aduc aminte nimic legat de ea si toate astea din vina ta.
- poti sa ma urăști pe mine dar cel puțin încearcă sa-l ierți pe Taehyung...
- Poftim...? Tu te auzi? Să-l iert pe el? Pentru mine el nu mai exista. Din vina lui urma să mor în câteva zile!!!!
- Ce...? Jimin, ce vrei sa spui? Spune Jungkook uitandu-se la el.
- Jungkook...Nu trebuia sa spun asta...
- Jimin spune-mi...
- daca tu te casatoreai cu altcineva, Jimin urma să moară. Pt ca jurământul pe care îl faci atunci cand te căsătorești e ca si cum ai jura iubire altcuiva...Si Jimin urma să moară după ce tu spuneai "da"
- Tae.....Nu...

- E adevarat?
Jimin si-a lasat privirea în jos, începând sa plângă...
- Imi pare rau. Nu am vrut sa te mint dar nu puteam sa-ti spun...
- DE CE, JIMIN?!
- pentru că...
- Sti ceva, nu te mai obosi si voi doi ieșiți afara. Nu aveti ce cauta in casa asta.
- O să plecăm acum pentru ca stiu ca Jimin nu vrea sa vorbeasca cu noi, nu ca vrei tu sa plecam.
După ce Taehyung si tatăl său au plecat, Jungkook s-a întors cu fața spre Jimin, care privea în jos fără să spună nimic...
- De ce, Jimin ?
- Jungkook...Imi pare rau...
- Jimin stiai foarte bine ca vei muri si tu nu ai vrut sa-mi spui?! De ce ai facut asta? Chiar erai pregătit să renunți la tot?!
- Nu puteam schimba nimic...mai ales acum... raspunde Jimin, fără ca celalalt sa audă.

- Ce ai spus?
- Nu contează, Jungkook...
- Nu contează? Asta e tot ce poti sa spui?!
- Te rog sa nu mai țipi...
- De ce mi-ai spus sa facem dragoste cu o seara înainte de nunta?! Ca sa ma simt eu vinovat?! CA SA CRED CA EU TE-AM OMORAT?!!! SA MA URASC TOATĂ VIATA?!?! RASPUNDE-MI !!!
- Nu pot...să-ți spun...

Jimin incepuse sa respire din ce in ce mai greu doar ca Jungkook era mult prea nervos ca sa observe asta...

- Nu pot sa cred ca tu încă îmi ascunzi adevarul!!! NU VREAU SA TE MAI VAD!!! TE URASC!!!
Asta a fost ultimul lucru pe care, Jungkook l-a spus, înainte să plece în camera lui.